Angajat vs. freelancer. Merită să lucrezi pe cont propriu?

Să fii propriul tău șef, să-ți faci singur programul, să ai libertate să-ți alegi proiectele și să muncești de pe canapea, de la cafenea sau o terasă cu vedere la ocean. Tehnologia face ca prezența la birou să nu mai fie necesară. Criza ne-a făcut să regândim siguranța jobului și să luăm în serios alternativele. Iar generația Y (cei născuți în anii ‘80 și ‘90) nu se mai mulțumește cu un loc călduț, din care să iasă la pensie. Suntem nerăbdători, vrem mai mult, vrem să simțim că lucrăm cu un scop – care nu e doar salariul.

„While pay is important, it’s clear that millennials won’t stay with companies for money alone.” (Reuters)

Visul de a fi freelancer e atrăgător a n-șpea oară când șeful îți cere imposibilul, când nu-ți sunt recunoscute meritele, când vine un feedback enervant, dar n-ai ce face decât să execuți, sau când trebuie să stai peste program să tragi la căruța altuia. Freelancingul vine și ca o alternativă la a-ți căuta (yet another) job. E ca atunci când îți iei apartament că ești sătul să zugrăvești în chirie.

Și deși mulți visează la munca pe cont propriu, nu toți îndrăznesc să facă pasul. 37% dintre cetățenii UE și-ar dori să fie profesioniști independenți, dar îi rețin frica de eșec, lipsa banilor, a experieței și birocrația, zice un studiu. “O fi jobul ăsta cum o fi, dar măcar primesc banii la timp și per total e bine. Stau să văd ce se mai întâmplă.”

Nu e nimic greșit în a avea un job okay, care îți asigură un nivel de confort. Și multe joburi reușesc să te motiveze și dincolo de bani. Tot mai multe companii recunosc nevoile complexe ale angajaților și le vin în întâmpinare cu diferite soluții: mai multă flexibilitate, mai multe beneficii, un mediu de lucru mai dinamic.

Ce e un freelancer?

freelancer

Dacă te iei după Google Images, un freelancer e o persoană care are laptop și bea multă cafea. Și care jonglează cu diverse: timp, bani, clienți, deadlineuri, telefoane, idei.

Cafeaua e opțională, dar, în rest, cam așa e. Un freelancer e propriu lui unic angajat. Un mic antreprenor care le face pe toate: își promovează serviciile, căută clienți, muncește efectiv, se ocupă de chestii administrative etc. Poate avea colaborări cu alți freelanceri pentru a împărți proiecte, poate apela la un contabil să-l ajute cu hârțogăraia, dar, în esență, e singur cuc într-o locație mișcătoare.

De ce să fii freelancer?

Pentru flexibilitate. Și aici flexbilitate se referă la tot ce ține de muncă:

Locație. Cu mici excepții, poți să-ți petreci zilele de muncă unde vrei tu. Deși cei mai mulți aleg masa din sufragerie sau canapeaua, teoretic ești liber să lucrezi de la mare, Starbucks, din grădina de la țară sau Hong Kong. Îți trebuie doar laptopul și o conexiune bună la internet.

Timp. Poți să-ți faci programul cum vrei. Începe la 4 dimineața sau după-masa. Lucrează două ore sau 12. Evident, timpul e direct proporțional cu venitul. Dar dacă tu ai chef să muncești mai puțin, nu te oprește nimeni.

Vacanțe. Nu trebuie să ceri voie nimănui să-ți iei liber. Poți planifica vacanțe lungi sau de pe-o zi pe alta. E treaba ta cum drămuiești clienții, deadlineurile și banii.

Bani. Dacă vrei să câștigi mai mult, cauți mai mulți clienți, muncești mai mult și/sau mai bine. Nu trebuie să ceri măriri de salariu și nici să crești într-un ritm de X%/an. Ține doar de tine să accelerezi ritmul și să-ți crești venitul.

Clienți și proiecte. Ai libertatea să alegi cu cine și la ce vrei să lucrezi. Bineînțeles, în limita în care ai nevoie și de bani. Nu poți refuza prea mulți clienți și trebuie să faci anumite compromisuri, însă poți face o selecție. Dacă la job trebuie să muncești cu cine ți se dă, ca freelancer e mult mai ușor să spui nu dacă un proiect nu-ți place, dintr-un motiv sau altul.

Aproape 400.000 de români figurează în economia locală ca persoane fizice autorizate (PFA), cu peste 12,5% mai mult faţă de nivelul de acum cinci ani. (ZF)

freelancer

(iPros = independent professionals)

De ce să fii angajat?

Pentru confort. Dacă ești angajat ai anumite avantaje:

Echipă. Te poți baza oricând pe un grup de oameni cu care să împarți treaba, să socializezi și să trăiești micile plăceri și neplăceri ale jobului. E ușor să subestimezi valoarea unei echipe până rămâi de unul singur. Ca freelancer, trebuie să depui un efort suplimentar să cunoști oameni și să ai interacțiuni zilnice.

Timp. Lucrezi la program, deși se întâmplă să mai stai și peste. Ca freelancer, poți ajunge să lucrezi (mult) mai mult. Uneori pe mai puțini bani, alteori pe mai mulți, dar e ușor să pici în capcana auto-exploatării – doar e pentru tine, pentru viitorul tău, faci ce-ți place.

Vacanțe. Ai 21 de zile de la stat + sărbătorile legale. E posibil ca pe cont propriu, cel puțin în primii ani, să te bucuri de mai puțină vacanță. Paradoxal, deși ai avea voie să lipsești cât vrei, e nevoie să fii acolo să o scoți la capăt. Sau pleci, dar ești tentat să iei cu tine și laptopul și grijile.

Bani. Salariul vine și în lunile în care ești mai harnic și în alea în care poate nu ai dat randament. Ca freelancer, dacă o lași mai ușor cu proiectele, scade și venitul.

Administrative. Angajatorul se ocupă de acte, contabilitate, plăți, asigurări sociale și tot tacâmul. Și sunt multe și complicate.

Clienți și proiecte. Îți vezi de munca ta și nu ești stresat că dacă nu găsești x clienți luna asta nu ai cu ce plăti creditul. Există colegi, șefi și alte departamente care împart cu tine responsabilitățile.

La nivel global, două din cinci persoane cred că joburile tradiționale nu vor mai exista în viitor. Oamenii vor avea propriile „branduri” și-și vor vinde abilitățile celor care au nevoie de ele. (PwC)

Cum iei decizia?

Ca freelancer poți să o duci foarte bine sau să te simți copleșit. Ca angajat poți să o duci foarte bine sau să te simți moleșit.

Decizia de a lucra pe cont propriu depinde de ce-l atrage pe fiecare mai mult, într-un anumit moment al carierei. Dacă nu ai chef să cauți clienți, te ia amețeala numai când te gândești că trebuie să te administrezi singur și ai alergie la lipsa unui salariu sigur, nu te grăbi să-ți dai demisia.

Dacă ai rețineri, dar ai o anumită toleranță la risc și simți fluturi în stomac când te gândești la tine (cu cafeaua) muncind cu drag și spor, dacă îți imaginezi cum ai face tu lucrurile mai bine și mai frumos dacă ai avea libertatea să alegi, pune un plan pe hârtie și vezi ce iese.

Pentru a face tranziția mai ușoară, mulți încep treptat, luându-și câteva proiecte de weekend pe lângă job să vadă cum merge.

Oricum ar fi, nu pleca la drum fără un plan de supraviețuire și fără să te documentezi. Și ține cont că îți trebuie măcar 1-2 ani să te dumirești și să ajungi la un confort psihic și financiar.

Merită să fii freelancer? Eu zic că da. Cred că fiecare, cel puțin pentru o perioadă în cariera lui, ar trebui să încerce munca pe cont propriu. Ai multe de învățat despre tine, ce știi să faci, ce valoare ai pe piață, cum să comunici și să negociezi, cum să te organizezi și să fii productiv. E ca atunci când pleci la facultate și îți dai seama brusc că lucrurile nu merg de la sine: mâncarea nu se face singură, hainele nu apar curate în dulap și nu ai cheluieli doar cu sucul și covrigii. E greu la început, dar gustul independenței e de înghețată cu caramel.

Și un articol recent despre freelancing în IT în România.

Ți-a plăcut? Spune-le și altora:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *