Nu crede tot ce vezi pe Facebook = 9

Facebook

Trump a câștigat în mod surprinzător alegerile din Statele Unite. Analizele post-factum arată că a fost ajutat, într-o măsură considerabilă, de știri false distribuite online. În special pe Facebook. Problema nu ține atât de canalul de distribuție cât de audiență. Oamenii s-au obișnuit să digere informații fără să le filtreze. Dacă se derulează cu o minimă coerență în feed, sunt consumate ca fiind adevărate. Și dăm like și share la foc automat, fără să ne gândim la ramificațiile pe care le producem.

Am dat recent peste un asemenea exemplu de manipulare a informației, care poate păcăli până și o minte analitică. Exemplul nu e de natură politică, ci, mai degraba științifică, filozofică chiar. Dar vom vedea cum și de ce intră, până la urmă, în aceeași oală. A se nota că nu facem prea multe afirmații categorice. Haideți să vedem clipul, după care pregătiți-vă să vă doară capul un pic :).

 Cercul are 360 de grade.

360 = 9…

…pentru că…

…3 + 6 + 0 = 9

Curios.

Dar nu prea.

Dacă cercul are 360 de grade, iar 360 poate fi simplificat la 9 printr-un aparent miracol matematic, iar matematica nu-i găsește sfârșit lui PI (raportul dintre diametrul și circumferința unui cerc), atunci 360, PI și 9 sunt divine. Matematica neelucidată are iz de divinitate. Necondamnabil, dar nici prea isteț.

Ce-i în mână nu-i minciună. Sau este?

Nu numai că nu are (prea mult) sens să atribuim divinitate simetriilor/potrivirilor/coincidențelor din natură – natura fiind mai mare și mai plină de potențial informațional decât creierul uman – ci este necesar de menționat că joaca cu multipli de 9 va returna, mai devreme sau mai târziu, tot 9. Suma cifrelor unui multiplu de 9 va rezulta în 9. Diviziune și suma sumelor. Simplu.

PI sau π (3.14159265358979323846264338327950288…) este doar o aproximare și, poate cel mai important, un număr irațional (adică un număr mai puțin logic vizavi de logica noastră) care nu este exprimat ca raportul dintre două numere întregi (adică nu reușim să îl exprimăm ca o fracție tradițională, precum 3/2, unde 2 e întregul pe care îl măsurăm, iar 3 sunt bucățile pe care le extragem din el).

Din Wikipedia în engleză (ceva mai bine articulată decât Wikipedia în română): Being an irrational number, π cannot be expressed exactly as a fraction (equivalently, its decimal representation never ends and never settles into a permanent repeating pattern).

Nu numai că reprezentarea decimală a lui PI nu are sfârșit (cel puțin în matematica pe care știm să o facem acum), ci nici măcar nu se repetă. Entropia sa, dacă ar fi să folosim o analogie din fizică, este mai certă decât măsuratoarea sa în curs. De aici și misterul.

Ca să conciliem observația cu matematica – și ca să ne fălim cu asta – este foarte la îndemână să simplificăm matematica. În forma ei cea mai simplă (înmulțiri și împățiri de numere reale și/sau raționale), matematica dă naștere unor simetrii sau potriviri surprinzător de corecteȘi mai simplu este să folosim doar numerele întregi (1, 2, 3, 4, 5… 9). Folosind exclusiv numere întregi, facem apel doar la elementele fundamentale ale căror măsuratoare a fost aproximată până la punctul de corect/în coformitate cu observația. Cu multipli de oricare cifră în cadrul 1-9 se întâmplă „magii” similare. Nu aceleași ca cele atribuite lui 9, dar de aceeași natură.

Doar Dumnezeu (pare că) are dreptul să fie subiectiv

În cazul clipului de față, invocarea divinității în relație cu cifra 9 e pur subiectivă. Or’, e mult mai eficient să canalizezi calcularea naturii către răspunsuri obiective, în vederea păstrării lucidității (și implicit a resurselor) pentru viitoare calcule mai complexe.

Ca să filozofăm puțin, doar ce vine dupa ultimul egal (=) ar trebui să aibă caracter subiectiv sau are dreptul să fie subiectiv – adică, validarea teoremei la care lucrăm. Sigur, ești liber să fii subiectiv, dar dacă se dovedește că nu ai dreptate, s-a ales praful de subiectivitatea ta.

Cu alte cuvinte, subiectivitatea e justificată/validată doar în fața propriei confirmări. Cu și mai alte cuvinte, subiectivității “i se cere” să confirme că există un singur răspuns, o singularitate a sistemului pe care îl calculează. Pe scurt, subiectivitatea e nulă dacă nu are perfectă dreptate.

Până acum, Dumnezeu nu ne-a confirmat că “9 e răspunsul… Bravo, copii!” Probabil că nu ne-ar lăsa să continuăm să complicăm matematica dacă am trecut testul, nu? Ar fi împotriva propriei sale opere de artă. Ar fi sadic de-a dreptul! Dar să nu fim subiectivi.

(Mai) cert e că singularitățile au fost și încă sunt doar un concept teoretic, chiar și în ziua de azi. De aceea Wikipedia prezintă o lista atât de lungă de „fețe” ale singularității în diferite domenii de activitate: https://en.wikipedia.org/wiki/Singularity. Pe departe cea mai alunecoasă singularitate rămâne cea din centrul unei găuri negre, niciuna suficient de aproape de noi încât să o putem studia în detaliu, ci mai degrabă suficient de departe cât să fim constrânși să o elucidam pe hârtie. Până și acest tip de singularitate încă așteaptă confirmare, în pofida faptului că ce se petrece la centrul unei găuri negre este însăși definiția cea mai de referință a singularității în natură.

Incertitudinea ca(cofonie) constantă

Principiul incertitudinii din mecanica cuantică (fizica mică) susține, sau mai bine zis sugerează, că nu pot fi conciliate singularitatea cu relativitatea (fizica mare). Simpla logică a lucrurilor sugerează același fapt. Nu există un punct A și un punct B într-un singur punct în timp și spațiu și, deci, acolo nimic nu se întâmplă (cel puțin nu fizic). Unde nu se întâmplă nimic, relativitatea devine un concept nul. În fapt, fizica/mecanica cuantică și relativitatea nu fac parte din același sistem de valori. Fac (poate) parte din același univers, dar nu stau amândouă pe același plan. Poți doar să îți alegi tabăra pe care o măsori – dacă ceea ce urmărești este o măsurătoare precisă. Probabil că, fără calitatea asta, Universul ar sta, pur și simplu, iar legile termodinamicii ar fi mai „triste.”

Combătută de principiul incertitudiniinumerologia pare a fi pusă la colț cu un abțibild lipit pe frunte pe care scrie “pseudo-știință.” Oricare altă cifră adunată cu 9 pare să perpetueze magia lui 9, și chiar să o confirme (așa cum “încearcă” și clipul respectiv):

9 + 7 = 7 pentru ca 9 + 7 = 16 iar 1 + 6 = 7

9 + 9 = 9 pentru ca 9 + 9 = 18 iar 1 + 8 = 9

9 + 1 = 10 pentru ca 1 + 0 = 1. Aici subiectivitatea devine cu atât mai evidentă cu cât e dată de gol de faptul că eliminăm 0 din rezultat, matematica zilelor noastre fiind în baza 10. Babilonienii, pionierii matematicii, foloseau baza 60. Universul nu era diferit calculat în baza 60, pentru că și în baza 60 putem face matematică la nivel înalt, și inclusiv să anulam zerouri după bunul plac, pentru a întregi și simplifica. Singura diferență este aproximarea și, în funcție de ce vrei să măsori, o bază poate fi mai utilă decât alta.

Căutam, oare… nimic?

Dacă ni se face pielea de găina în fața algebrei și geometriei simple, probabil că nu meritam să aflăm mai mult. Jucându-ne cu numere mari, numerologia devine într-adevăr interesantă, surprinzătoare, chiar. Și totuși, nu pare a se confirma pe sine în afara subiectivitătății induse de către narator/autor.

De ce numărăm oi ca să adormim? Pentru că oile nu se termină și asta ne calmează. N-am vrea să existe un sfârșit categoric al lucrurilor, așa cum nu vrem să ne gândim la moarte. Știm că vom muri, dar nu vrem asta. În același timp, știm că ne vom trezi din nou dimineața și vrem asta. Nu ne facem nicio favoare scrutinizând, încercând să terminăm matematica – în esență, să reducem zerourile „bunului” Dumnezeu. Cu cât încercăm să conciliem matematica cu observația, cu atât el o desface în bucățele tot mai fine, mai greu de adunat și de reconciliat. Este poate răspunsul său în fața insistențelor noastre, și ale altor ființe din Univers, băgăcioase în planul său, de a afla ce nu avem dreptul (încă) – fie acel plan unul nedrept față de noi. Poate că și el numără oi, cu noi… prin noi.

Și de ce credem tot ce vedem pe Facebook? Pentru că e simplu și comod. De ce să te apuci să desfaci firul în patru cand poți să înghiți nemestecat și să îți vezi liniștit de zi? Adevărul e că cele mai multe informații de genu’ sunt inocente. Ignorabile, chiar. Dar, consumându-le ca atare, ne facem un obicei prost. Și apoi iese Trump.

Filip este content marketing manager la Optymyze, pasionat de tehnologie și plante. Îl găsiți la @FilipTrout

Te-ar putea interesa și:
Ți-a plăcut? Spune-le și altora:

One thought on “Nu crede tot ce vezi pe Facebook = 9

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *