Ieri am fost TEDxBucharest, pentru al treilea an consecutiv. Am fost încântată de eveniment în anii trecuți, ceva mai puțin anul ăsta. Dar întâi cu părțile bune.
Delia Dumitrescu, trend watcher de meserie, a deschis conferința cu un discurs despre așteptările consumatorilor și cum le putem veni în întâmpinare. În primul rând, consumatorii sunt tot mai exigenți cu brandurile, iar competiția nu vine neapărat doar din industrie. Dacă cineva, undeva – Amazon, Apple, Uber etc., impune un standard de calitate și rapiditate, atunci consumatorii vor avea așteptări similare de la toate brandurile. În al doilea rând, dacă vrem să aflăm care e următorul produs care va da lovitura, dacă vrem să știm ce-și doresc oamenii, nu trebuie să ne uităm la consumatori. Delia spune că putem prezice viitorul uitându-ne la ce fac afacerile, stând cu ochii pe inovații. Da, nu toate vor fi de succes. Dar vom observa încotro se mișcă lumea și asta e cea mai bună metodă de-a ține pasul.
Mi-a plăcut și Zoe Philpott, care și-a propus să rescrie istoria – history, în herstory și, în final, ourstory. Zoe a vorbit de Ada Lovelace, prima persoană care a imaginat și scris un program de calculator (rudimanetar, desigur), dar care nu s-a bucurat de recunoaștere decât târziu în istorie. Zice Zoe, unde sunt femeile din istoria documentată? Am fost acolo, cu siguranță. De ce nu există mai multă recunoaștere? Prin munca ei, Zoe încearcă să spună cât mai multe povești și să creeze mai multe modele feminine pentru noile generații.
Un alt discurs preferat a fost cel al lui Bogdan Micu, creierul și activistul din spatele aplicației Inspectorul Pădurii, prin care pot fi identificate și raportate transporturile ilegale de lemn. Bogdan ne-a spus cum a devenit realitate acest proiect, în ciuda rezistenței sistemului. Și ne-a îndemnat să nu ne lăsăm copleșiți de sistem – care, până la urmă, e o sumă de oameni, și să cerem ajutorul atunci când vrem să schimbăm ceva.
Bine primită de sală a fost povestea lui Jon White, fost militar britanic, care și-a pierdut picioarele și o mână în Afganistan și care a reușit să treacă cu curaj peste tragedie și să-și refacă viață.
Simpatică a fost și Ana Bercaru, o elevă de liceu de 16 ani care și-a propus să cucerească infinitul.
Subcarpați au încheiat conferința și au ridicat sala în picioare cu câteva piese, printre care o Doină cântată excelent de Maria Casandra Hauși. Piele de găină, suflet răscolit, tot meniul.
Au mai fost momente interesante și în alte discursuri, dar, în general, doar pe ici, pe colo. Din păcate, nivelul speakerilor nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor (mele, cel puțin, mai ales comparat cu anii trecuți). Unii nu au avut un mesaj neapărat potrivit pentru audiența și ocazia TEDxBucharest, alții pur și simplu nu au fost pregătiți. Înțeleg că emoțiile își spun cuvântul, dar un discurs pregătit se simte și dincolo de emoții. Aici este și vina organizatorilor pentru că probabil nu au comunicat și nu i-au pregătit cum trebuie. E nevoie de repetiții, sfaturi și ajustăti pentru a scoate ceva frumos.
Și nu au ajutat nici problemele de organizare. Sala Radio a fost o alegere interesantă ca locație. Sala de spectacole e frumosă, are acustică bună și vizibilitate spre scenă. Dar, culmea, au fost probleme multe de sonorizare. De asemenea, deși tema ediției a fost #aheadoftime, conferința a fost mai mult behind time, cu întârzieri, pauze prelungite și o ușoară confuzie generală.
Nu mi-a plăcut nici ideea de a ține speakerii pe scenă după încheierea discursurilor pentru a face puțină conversație cu prezentatorul (Marcus Orlovsky). Au părut momente trase de păr, în care se mai bătea un pic moneda pe ce s-a discutat deja. Nu am mai văzut formatul ăsta, nu știu dacă se practică sau a fost un experiment.
Că tot veni vorba de Marcus, el a fost simpatic și a făcut ce-a putut să întrețină atmosfera și să facă haz de micile sau marile probleme apărute de-a lungul zilei.
Cam ăsta a fost TEDxBucharest 2016. Biletul a fost mai scump, nivelul mai scăzut. Sper să se mobilizeze mai bine pe la anul, ar fi păcat să se piardă un eveniment frumos.