Multe articole despre scris vorbesc de pașii pe care trebuie să-i urmezi, de structură, de cum trebuie să știi de la început ce scop urmărești. Sunt sfaturi logice. Dacă ai un mesaj clar, va fi mai ușor să-l transmiți. Va fi mai puțin probabil să te uiți intimidat la foaia albă și să n-ai habar de unde s-o apuci.
Totuși, trebuie să știm întotdeauna finalul poveștii s-o putem scrie? Ce se întâmplă când începem de la o idee, dar nu ne propunem un final, ci lăsăm lucrurile la voia întâmplării?
Se poate întâmpla să nu iasă nimic. Să ajungi într-un punct în care îți dai seama că ai creat ceva lipsit de sens, irelevant, neinteresant.
Sau se poate întâmpla să descoperi mult mai mult decât ți-ai fi imaginat. Cel puțin asta spune Tim Howard, producător al podcastului Reply All (foarte bun, vi-l recomand) și creatorul multor reportaje memorabile. Tim a venit la ediția de anul ăsta a Power of Storytelling cu mesajul că e în regulă să ne pierdem pe drum atunci când creăm o poveste.
“Many of our best stories start from a place of failure and the plan we had was totally wrong, the idea we had was wrong and we just go from there.”
Procesul prin care el și colegii lui construiesc reportaje nu este liniar. Nu-și propun să demonstreze ceva, ci pleacă de la o idee și văd ce se întâmplă. Este o abordare riscantă pentru că poți urmări o poveste luni de zile fără să ajungi nicăieri. În același timp, este o abordare care te poate duce în locuri pe care, altfel, nu le-ai fi descoperit.
Tim a dat exemplul unei povești relatate de Reply All anul trecut: Shipped to Timbuktu. Lucrurile au început simplu, cu un email despre prăjituri trimis la adresa greșită, și au ajuns la o poveste despre un lagăr de concentrare de femei din China. Iată cum poate decurge un reportaj care pornește dintr-un loc, pare să nu ducă nicăieri și, brusc, ia o întorsătură nebănuită:
Genul acesta de descoperiri nu ar fi posibil dacă pleci la drum cu o listă de pași și o concluzie preconcepută.
“We love being ignorant and lost and not experts. When we know the answers, we ask different questions.”
Și nu doar poveștile altora se pot desfășura în moduri neașteptate. Uneori putem să ne surprindem singuri. Dacă ne așezăm în fața unei foi și dăm drumul gândurilor, cine știe ce iese? Poate aflăm ceva nou despre noi. Poate ajungem să creăm ceva de care nici nu știam că suntem capabili.
“Maybe, if we keep going, the reason will appear.”
Nu trebuie să ne cramponăm de planurile și concluziile pe care noi le credem necesare. Câteodată e suficient să ai o fărâmă de idee. Dacă te gâdilă cumva, urmeaz-o.