Cui i-e frică de scris și publicat?

cum sa scrii, cum sa publici

L-am cunoscut anul trecut la The Power of Storytelling pe Robert Krulwich, un jurnalist american cu multă experință în creat povești și emisiuni pentru radio și televiziune (vă recomand să-l ascultați aici). Spunea atunci că suntem norocoși să trăim într-o era în care oricine poate să scrie și să publice. Și că ar trebui să profităm înainte ca cineva să instituționalizeze forma asta de exprimare.

Și mulți profită. În ultimii 10-15 ani, numărul site-urilor personale și de companie a crescut exponențial. Unii din asta trăiesc. Iar companiile cu blog au mai mult trafic organic, mai multă vizibilitate și șanse mai mari să atragă clienți fără o investiție mare.

Deși avantajele sunt evidente, iar costurile minime, mulți dau înapoi.

Bau bau 1: dacă primesc comentarii (negative)?

Să-ți faci părerile publice te face vulnerabil. Odată ce sunt acolo, negru pe alb, în eter, oricine le poate diseca, critica, lăuda sau ignora. Poți să afli că ești irelevant sau nepriceput. Poate să ți se spună că faci greșeli de gramatică și logică. Poate să ți se spună că ești grasă (un comentator de bine mi-a zis odată că se vede că sunt grasă, deși, în apărarea mea, pe atunci aveam 52 de kile și dacă lăsai ușa deschisă și se făcea curent, nu garantez că mă țineam pe picioare). Adică ți se poate spune orice și nu-ți rămâne decât propria judecată să discerni între ce e pertinent și ce e doar răutăcios.

Dar, din experiență, șansele să ți se întâmple ce e mai rău sunt (foarte) mici. În afară de cazul în care încerci să fii controversat (o tactică destul de comună pe la noi), vei avea puține comentarii. Și dacă se întâmplă să scape și vreunul negativ, sunt două scenarii: este pertinent și ai ceva de învățat; este răutăcios și trebuie, în general, ignorat.

Iar comentariile sunt un semn bun. Înseamnă că ceea ce scrii stârnește o reacție: apreciere, curiozitate, intrigă. Nu trebuie să-ți fie frică de ele, ci să te bucuri că interlocutorul îți răspunde.

Bau bau 2: nu sună bine

Normal că nu sună bine. Când e ultima oară când ai scris altceva în afară de mailuri? Lipsa de antrenament duce la stângăcie în orice, înclusiv la scris. Ce ai de făcut este să încerci de mai multe ori, până începe să sune bine. Și să citești sfaturi despre cum să scrii bine. Sunt multe strategii pe care le poți aplica să-ți transmiți ideile simplu și coerent. Pentru că asta vrei să faci, nu? Nu intenționezi să scrii romanul secolului și nici poezii de Nichita Stănescu, așa că eventuala lipsă a talentului literar nu e o problemă.

Începe să scrii. Restul vine de la sine (chiar dacă nu imediat).

Și de multe ori ajută să rogi pe altcineva să citească. Dacă ai un prieten care se pricepe la editat, foarte bine. Dacă nu, roagă-l oricum. Un alt ochi va vedea lucruri care ție nu-ți sunt evidente și te va ajuta să înțelegi cum percep ceilalți ce vrei să spui.

Bau bau 3: nu am timp, bani, cunoștințe tehnice

Bani foarte mulți nu-ți trebuie. Există platforme gratuite (wordpress.com e cea mai populară) unde, în câteva minute, cu minime cunoștințe tehnice, îți poți seta un blog. Poți publica pe Medium sau LinkedIn Pulse. Dacă vrei domeniu propriu, va trebui să-l cumperi și să investești și într-o soluție de găzduire web. Din nou, destul de ieftin, mai ales că la început nu ai mult trafic și probabil nu ai nevoie de soluții scumpe și complicate. Cu câteva căutări pe Google, îți poți instala site-ul și singur. Sau poți apela la cineva care se pricepe, sunt câtă frunză, câtă iarbă.

Cât despre timp, aici e vorba de motivația ta. Dacă îți dorești suficient de mult să construiești un blog sau un site, vei avea și timp.

Bau bau 4: dacă nu merge?

Dacă faci un site pe care intră doar mama și cel mai bun prieten? Dacă după 2-3 luni te plictisești și-o lași baltă? Sunt multe chestii care pot să nu funcționeze și există site-uri abandonate câte vrei. Unele de succes, altele care n-au ieșit niciodată din anonimat. Și nu a pățit nimeni nimic (cred). Cel mai rău lucru care se poate întâmpla dacă nu merge, este să fi pierdut niște timp și bani și să fi învățat niște lucruri.

Dar dacă merge?

Bau bau 5: dacă rămân fără idei?

“Writer’s block”, starea aia în care te uiți la foaia albă și habar n-ai ce să pui pe ea, e faimos pentru că poate transforma scriitori de succes, peste noapte, în necunoscuți. Brusc, muza nu te mai vizitează.

Personal, nu prea cred în muze. Cred că poți să ai o perioadă în care ai mai puțin spor decât în alta. Dar ideile vin din citit, vorbit cu alții, documentat și, da, uneori și din uitat la stele. A zis Seth Godin odată foarte bine, și din păcate nu mai găsesc unde, că nu trebuie să te temi că-ți va fi furată ideea. Dacă ai avut o idee, o să ai și altele. O idee bună fără implementare, nu există. Așa că mai important e să-ți bați capul cu aplicarea, decât cu ideea.

Dacă rămâi informat și curios, nu o să te părăsească nici ideile. Nu-ți trebuie idei geniale, ci doar noi moduri de-a vedea lucrurile. Sau moduri mai bune de-a explica ceva. Sau de-a observa ceva ce alții nu văd. Sau comentarii pertinente care îi fac pe alții să gândească.

Nu vă fie frică de bau bau. E frumos să scrii, să publici, să primești feedback și să construiești ceva din nimic.

Te-ar putea interesa și:
Ți-a plăcut? Spune-le și altora:

One thought on “Cui i-e frică de scris și publicat?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *