Lecții de vorbit în public de la directorul TED

vorbit in public

Discursurile TED sunt exemple excelente de vorbit în public. Știm cât de terifiant poate fi să te ridici să spui ceva în fața unei audiențe. Simplul gând poate da anxietate și coșmaruri chiar și celor mai curajoși dintre noi. De aceea, ne uităm fascinați la vorbitorii TED care par rupți din altă lume: siguri pe ei, cu un mesaj clar, cu emoție controlată, dar totuși vulnerabili, cu mimica și gesturile care trebuie, când trebuie.

De fapt, vorbitorii TED nu sunt rupți din altă lume, ci sunt doar foarte, foarte bine pregătiți. Organizatorii faimoaselor conferințe TED au transformat pregătirea speakerilor pentru marele eveniment într-o artă. Le cer notițele și structura discursului cu luni înainte, le dau sfaturi despre cum să repete și cum să-și îmbunătățească speech-ul, îi cheamă la repetiții, îi pun să încerce diferite variante logistice (cu pupitru, fără pupitru, pe scaun, în picioare, cu cravată, fără cravată) etc. Chiar și așa, nu toate speech-urile sunt reușite – iar alea nu ajung pe site-ul TED.

Detaliile îi aparțin lui Chris Anderson, directorul conferinței și autorul TED Talks, Ghidul oficial TED pentru vorbit în public. În carte, Anderson dă o serie de sfaturi practice pe baza anilor de experiență cu pregătirea discursurilor, sfaturi dublate de exemple din cele mai reușite speech-uri TED.

Am luat notițe și vreau să le împărtășesc cu voi. Voi începe cu un sfat dat de Anderson mai pe final:

Fă-o în stilul tău! E ușor să cazi în capcana de a te lăsa absorbit de cum vei ține discursul și să uiți ceea ce contează cel mai mult – adică să ții discursul tău în stilul tău propriu și autentic. […] Nu încerca să fii următorul Sir Ken Robinson sau următorul Jill Bolte Taylor. Fii primul tu. 

Poți învăța să vorbești în public

Vorbitul în public e rareori o abilitate înnăscută. Chiar și pentru persoanele extrovertite, obișnuite să fie centrul atenției, e dificil să țină un discurs. Intervin mai multe obstacole: ți-e frică să nu greșești, să nu te faci de râs, să nu plictisești lumea – și multe alte frici, prea multe să fie cuprinse aici.

Să eviți vorbitul în public e o soluție, dar…

Poate nu conduci o organizație, însă un discurs poate să-ți deschidă noi uși sau să-ți transforme cariera. 

Important e să știi că cei mai mulți se confruntă cu aceeași problemă și că vei avea mai multă înțelegere în audiență decât ți-ai putea imagina. Iar apoi e bine să știi că vorbitul în public se învață. Nu trebuie să fii terifiat de fiecare dată.

Nu este obligatoriu să ridici sala în picioare și să primești ovații asurzitoare. Un discurs lejer, conversațional poate funcționa la fel de bine. […] Dacă știi cum să le vorbești unor prieteni la cină, atunci știi suficient cât să vorbești în public.

Un discurs bun începe de la ideea pe care vrei să o împărtășești

Te gândești prea mult la cum vei zice și ce se va întâmpla și prea puțin la ideea prezentării tale. Lasă emoțiile pe mai târziu și întreabă-te ce ai vrea să împărtășești cu ceilalți. Ce idee te entuziasmează? Ce idee le-ar trezi și altora interesul?

O idee este orice poate schimba modul în care văd oamenii lumea.

Iar dacă asta te intimidează, Chris Anderson spune și că…

Multe dintre cele mai bune discursuri se bazează doar pe o poveste personală și o lecție simplă care poate fi învățată din ea.

Discursul trebuie să aibă un fir roșu

Scopul unui discurs este… să spună ceva cu sens.

Nu confunda firul roșu cu tema discuției. Tema/subiectul/ideea este doar punctul de pornire. Firul roșu este cel care dă coerență discursului tău și care leagă toate elementele într-un mod logic.

Îți poți propune să vorbești despre situația financiară a companiei tale și, drept urmare, pregătești o serie de grafice și tabele care arată niște cifre. Dar fără o introducere, fără context, fără să interpretezi și să tragi o concluzie, nu vei avea un discurs cu sens.

Te poți gândi la firul roșu ca la o coardă sau frânghie puternică, de care vei atașa toate elementele care fac parte din ideea pe care o construiești.

Iar sensul trebuie gândit dinainte.

Pregătirea e antidotul pentru toate fricile

În primul rând, trebuie să te gândești la ce vrei să spui. Din timp, nu cu o oră înainte. Și nici într-un caz în timpul discursului.

Pentru majoritatea vorbitorilor, susținerea unui discurs improvizat vine la pachet cu lipsa focalizării, idei importante uitate, lipsa clarității și depășirea timpului limită.

Ai două variante de pregătire a unei prezentări:

  • Pregătești discursul în totalitate, ca pe un scenariu cap-coadă, citit și/sau memorat sau o combinație între cele două
  • Ai o structură clar definită și vorbești liber despre fiecare punct

În al doilea rând, trebuie să repeți. De multe ori. Să repeți până știi pe de rost, până nu mai poți, până ți se pare că suni ca un robot și până treci de punctul ăla. Chris Anderson insistă mult pe ideea repetiției, ca ingredient de bază în succesul unui discurs.

Când oamenilor li se pare că un discurs sună exersat, problema nu este prea multă exersare, ci prea puțină.

Sună descurajator, și este. Să vorbești în public bine presupune ore de muncă. Ore în care să te asiguri că ceea ce spui are sens și ore în care vorbești de unul singur, reluând discursul cap-coadă până te saturi de el.

Chiar dacă nu ai reușit să te pregătești din timp, e super important să-ți eliberezi totuși câteva ore în prealabil, să te închizi într-o cameră, să pui pe hârtie o structură a prezentării și să treci prin ea cu voce tare. Te va scuti de multe bâlbe și momente plictisitoare sau jenante.

Ține-ți discursul de cel puțin cinci ori la tine în dormitor, parafrazând ideile principale. Chiar dacă te încurci sau uiți ceva, forțează-te să termini fiecare rundă și cronometrează-te. În mintea mea, valoare repetiției este dată mai puțin de memorare cât de faptul că te face mai relaxat și mai puțin stresat. Dacă te simți încrezător și în largul tău, toată lumea se va simți mai bine. (Salman Khan)

Folosește rațiunea și narațiunea

Rațiunea te ajută să schimbi opiniile oamenilor, narațiunea, să-i duci într-o călătorie fascinantă.

Persuasiunea este actul de a înlocui perspectiva cuiva asupra lumii cu ceva mai bun. În miezul persuasiunii stă rațiunea, capabilă de impact pe termen lung. Rațiunea este cel mai bine însoțită de pompe intuitive, povestiri cu detectivi, elemente vizuale sau alte tehnici care amorsează plauzibilitatea.

Atunci când încerci să expui ideile tale unui public, fii atent la blestemul cunoașterii! Blestemul cunoașterii este un bias cognitiv prin care nu reușești să-ți dai seama cum e să nu înțelegi ceva ce știi deja. De aceea, poți cădea în capcana de a vorbi de lucruri pe care tu le iei de bune, în timp ce ceilalți habar nu au despre ce vorbești.

Ca să te faci înțeles…

  • Începe din punctul în care te afli – descrie situația actuală
  • Aprinde curiozitatea – sentimentul că ceva nu are logică și vrei să afli mai mult
  • Introdu conceptele unul câte unul
  • Folosește metafore
  • Folosește exemple

E importantă succesiunea ideilor și propozițiilor, astfel încât înțelegerea să se construiască în mod natural.

Iar lucrurile devin chiar mai ușor de explicat când spui o poveste. Oamenii au un apetit crescut pentru povești, iar poveștile au avantaje și pentru vorbitor:

  • Firul roșu este asigurat
  • Poți crea o reacție intensă în rândul publicului
  • Poți crea empatie
  • E ușor să ții minte ce vrei să spui

O imagine face cât o mie de cuvinte

Dacă lucrezi într-un domeniu cu o componentă vizuală puternică, poți lăsa imaginile să vorbească în locul tău. Fotografi, arhitecți, designeri, dar și oameni de știință pot crește semnificativ impactul discursului dacă îl acompaniază cu imagini relevante.

A folosi sau a nu folosi slide-uri?

Dar dacă nu ai imagini de imact de arătat, are rost să pregătești slide-uri? Prezentarea PowerPoint a devenit aproape nelipsită în sălile de conferințe. Speakerii le folosesc ca o cârjă pentru a se asigura că nu uită ce au de zis. Problema cu aceste prezentări este că de cele mai multe ori sunt prost făcute și plictisioare.

Pentru orice vorbitor, următoarea afirmație este adevărată: E mai bine să nu ai deloc diapozitive decât să ai diapozitive proaste.

Nu are niciun rost să repeți prin text ceea ce vei rosti pe scenă. Cuvintele pe ecran se luptă cu prezentarea ta, nu o ajută. Scopul principal al elementelor vizuale nu poate fi acela de a transmite cuvinte; pentru asta ai gură. Este să comunice lucruri pe care gura ta nu le poate transmite la fel de bine: fotografii, video, animații, date-cheie.

Dacă decizi că ai nevoie de suport vizual, iată câteva sfaturi:

  • Nu folosi șabloanele standard ale software-ului. Prezentarea ta va arăta ca toate celelalte. Începe cu un diapozitiv complet gol.
  • Dacă folosești imagini, pune-le pe un fundal negru. Arată câte o fotografie pe slide, mai degrabă decât mai multe înghesuite.
  • Folosește un singur tip de font (Helvetica sau Arial), plasează textul pe zone care creează contrast, pentru a fi lizibil.
  • Evită listele cu puncte sau liniuțe.
  • Nu folosi italics sau sublinieri; bold-ul e acceptabil
  • Pozele cu tine și echipa ta – nu pune mai mult de una, și doar dacă e relevantă
  • Videoclipurile – să fie scurte, de calitate înaltă, originale și relevante
  • Efectele de tranziție între slide-uri – mai bine nu
  • Salvează toate elementele prezentării într-o arhivă, trimite-le-o organizatorilor pe email și adu o copie și pe USB
  • Dacă ai buget, colaborează cu designeri

Începutul și finalul sunt cele pe care și le vor aminti

Cei mai mulți vorbitori ratează cele două șanse mari să aibă un impact asupra audienței: începutul și finalul unei prezentări.

Începe în forță:

  • adaugă o doză de dramatism
  • stârnește curiozitatea
  • arată un diapozitiv, videoclip sau obiect fascinant
  • tachinează, dar nu dezvălui

Încheie în forță:

  • oferă un cadrul panoramic – o imagine de ansamblu, o paletă vastă de posibilități datorate muncii tale
  • îndeamnă la acțiune
  • ia-ți un angajamentul personal
  • pune lucrurile într-un nou context satisfăcător
  • simetria narativă – fă trimitere la introducere
  • inspirația lirică – încheie cu un citat, o poezie, un cântec

E șocant câte discursuri pur și simplu se fâsâie.

Cum să NU închei:

  • Timpul meu a expirat, o să închei aici.
  • La final, aș dori să mulțumesc x, y, z…
  • Așadar, dată fiind importanța acestei chestiuni, sper că putem începe o nouă conversație…
  • Haideți să visăm împreună. Haideți să fim schimbarea pe care o vrem în lume.
  • Aveți vreo întrebare?
  • Îmi pare rău că nu am avut timp să…
  • Aș vrea să subliniez că organizația mea ar putea rezolva x dacă am avea fonduri…
  • Vă mulțumesc că sunteți un public minunat, mi-a făcut plăcere să fiu aici alături de voi, ați avut răbdare și sper că…

Un paragraf elegant de sfârșit, urmat de un simplu „mulțumesc”, oferă cea mai bună șansă de a avea un final satisfăcător.

Mai multe pe tema asta, aici: Public speaking: Cum să începi și cum să închei un discurs

Nu poți scăpa total de emoții. Cum să le ții în frâu

  • Concentrează-te pe mesaj, pe ce vrei să transmiți, pe scopul pentru care ții discursul. Asta contează.
  • Folosește-ți teama ca să te motiveze să te pregătești.
  • Respiră adânc de câteva ori, fă câteva exerciții fizice pentru a consuma adrenalina, bea apă, mănâncă ceva cu o oră înainte.
  • Folosește puterea vulnerabilității. Spectatorii încurajează vorbitorii care au emoții.
  • Găsește „prieteni” în public. Vorbește-le lor.
  • Pregătește-ți un plan de rezervă pentru orice crezi că s-ar putea să nu funcționeze.

Conectează-te cu publicul

Ești în fața oamenilor să le vorbești lor. Nu să te uiți pe pereți sau să vorbești singur. Vorbitul în public are sens atunci când reușești să transmiți ceva audienței: o idee, o emoție, o poveste.

Fă contact vizual încă de la început, susținut ocazional de un zâmbet cald. Fii cald, fii real, fii tu însuți. Asta îi va ajuta să aibă încredere în tine, să te placă de la început și să înceapă să-ți împărtășească pasiunea.

Folosește umorul, atunci când e cazul. Fără să exagerezi și fără să te apropii de subiecte sensibile. Autoironia, folosită bine, poate atrage empatie și simpatie.

Și, cel mai important, lasă-ți egoul deoparte. Rezistă tentației să te lauzi sau să spui povești menite doar să-ți scoată ție în evidență realizările.

Patru tipuri de discursuri de evitat

  • Prezentarea de vânzare – Sarcina vorbitorului este să-i dea ceva publicului, nu să-i ia. Fii generos cu ideile pe care le oferi și vei evoca un răspuns.
  • Prezentarea în care bați câmpii – Dacă 800 de oameni planifică să-și dedice 15 minute din zi cuvintelor tale, nu poți pur și simplu să improvizezi.
  • Vorbăria organizațională goală – Concentrează-te pe natura muncii pe care o faceți și pe eficiența ideilor care îi dau viață, nu pe organizația în sine sau pe produsele ei.
  • Prestația inspirațională – Inspirația nu poate fi jucată. Ea estre reacția publicului la autenticitate, curaj, muncă altruistă și înțelepciune.

Testează prezentarea

Înainte de ziua cea mare, testează prezentarea:

  • Uman – Ține prezentarea în fața unor prieteni sau colegi. Roagă-i să fie sinceri și să-ți spună dacă nu înțeleg ceva sau dacă ar schimba ceva.
  • Tehnic – Asigură-te că prezentarea se deschide, că font-urile se încarcă, că imaginile se văd, că videoclipurile merg. Testează microfonul, dacă vei folosi unul. Fă asta, pe cât posibil, în sala unde vei ține discursul, cu echipamentele de acolo.

Învață de la cei mai buni, dar păstrează-ți autenticitatea și experimentează!

Chris Anderson dă multe exemple de succes în carte, dar vorbește și de speakeri care au vrut să copieze ceea ce părea a fi un „stil TED” și au dat greș. Cele mai de succes speech-uri sunt bine pregătite, dar păstrează ceva din personalitatea vorbitorului. Fără umor forțat. Fără manipularea emoțiilor. Fără gesturi teatrale sau inspirație goală. Publicul miroase rapid falsitatea și ai puține șanse să le recâștigi încrederea.

Unii dintre cei mai cunoscuți speakeri s-au bâlbit, și-au pierdut vocea, au uitat cuvintele. Cu naturalețe, au trecut peste aceste momente și s-au întors la ceea ce contează cu adevărat: ideea.

Aspectul cel mai uimitor al unui discurs este impactul său potențial. […] Ideea nu e să ai dreptate sau să fii în siguranță, ci să profiți de o oportunitate uriașă de a crea ceva ce va naște idei noi. 

Sădirea unei idei valoroase este cel mai mare impact pe care îl poate avea un om. Deoarece, într-o lume conectată, acea idee, odată ce este bine sădită, este capabilă să se răspândească singură. Nu există o limită pentru numărul de oameni pe care îi poate influența, atât acum, cât și pe viitor. 

Discursuri date exemplu în TED Talks, Ghidul oficial TED pentru vorbit în public

Un exemplu dat în contextul fricii de a urca pe scenă și a curajului dat de importanța ideii. Monica și-a scris pe colțul notițelor: „Asta contează!”

 

Un discurs ținut de autorul cărții în 2002 prin care a reușit să asigure un viitor conferinței TED, pe atunci aproape de faliment.

 

Sophie Scott reușește să schimbe modul în care audiența vede ideea de râs.

 

Brené Brown, despre puterea vulnerabilității, care poate fi folosită și în arta discursului.

 

Ken Robinson, care a ținut cel mai popular speech TED până în momentul de față.

 

Hans Rosling, dat exemplu pentru felul în care folosește suportul vizual.

 

O poveste personală puternică și o deschidere de discurs cu impact.

 

Și o încheiere în forță, printr-un angajament personal.

 

Pe site-ul TED, găsiți un playlist cu toate cele 54 de discursuri menționate în carte.

Și vreau să vă las cu discursul meu TED favorit. Are you human?

 

Te-ar putea interesa și:
Ți-a plăcut? Spune-le și altora:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *