Bogdan Răileanu spune că e scriitor de timpul liber, adică scrie pe apucate, când poate. Nu e neapărat ceea ce își dorește. Lucrează în publicitate, dar i-ar plăcea să se dedice scrisului, dacă s-ar putea. Însă, cum în România scriitorii contemporani nu prea câștigă din vânzarea de carte, deocamdată rămâne la acest statut.
Scrie în fiecare dimineață, pentru că disciplina și inspirația fac casă bună. Dovadă sunt cele trei cărți publicate în trei ani: Tot spațiul dintre gândurile mele (Polirom, 2017), Dinții ascuțiți ai binelui (Humanitas, 2018) și Teoria apropierii (Humanitas, 2019).
Mi-a povestit cum frica de moarte l-a împins la scris – de două ori, cum a fost să publice cărțile, de ce ar trebui să dăm o șansă prozei scurte și cum i-au mâncat șobolanii amintirile. Play! ▶
Note interviu:
Roberto Bolaño
Stephen King, Misterele regelui
Radu Aldulescu
Richard Ford, Viața sălbatică
Tatiana Țîbuleac, Vara în care mama a avut ochii verzi
- Sunt multe prăpăstii în publicitate. Ideile se duc în găuri negre și nu se mai întorc.
- Scrisul la cărți mi-a îmbunătățit scrisul reclamelor, nu invers. În publicitate nu există multă tehnicitate în scris, sunt puțini care fac asta. Majoritatea merg pe creativitate și încearcă să vină cu o surpriză.
- În liceu, eram convins că o să mor, că mai am câțiva ani de trăit. Această frică de moarte m-a făcut să țin un jurnal intitulat „Ultimele”. Acest mod confesiv de a intra în contact cu scrisul a dus mai târziu la poezii și la un roman pe la 20 de ani, dar am renunțat atunci. Am reluat scrisul la 34 de ani după ce am citit Bolaño, care era convins că o să moară până la 35 de ani.
- Am făcut cursuri de creative writing cu Marius Chivu și Florin Iaru și mi-am dat seama că am ceva de scris. Și am scris.
- Dintr-un atelier de creative writing ies atâția scriitori câți au intrat.
- Scriu dimineața. Când vrei să termini ceva, e bine să te ții, să ai un ritm. Pauzele afectează calitatea scrisului. Dacă scriu în fiecare dimineață câte puțin, ceva se coagulează.
- Am avut de multe ori senzația că scriu foarte prost, că nu e bine nimic. După care veneau și zile mai bune, se mai modifica ideea, mai apărea un personaj. Inspirația trebuie să te găsească scriind.
- Proza scurtă e un gen mult mai abordabil pentru scriitori decât un roman, la care uneori stai ani întregi. La proză scurtă, satisfacția e mai rapidă, și pentru scriitori, și pentru cititori.
- Scrisul a acaparat tot timpul liber pe care îl am. Sunt mulți alții ca mine, care nu au timpul lor de scriitori. Scriu pe apucate.
- Un autor contemporan nu câștigă bani. În afară de Cărtărescu și alții doi, trei, nimeni nu trăiește din scris.
- Unii scriitori au ales drumul Uniunii Scriitorilor și au încercat să aibă sprijin de acolo, dar nu prea le-a ieșit și au ajuns muritori de foame.
- Teoria apropierii e cea mai elaborată carte de până acum, tonul e mai matur. Am vrut prin cartea asta să dau un tribut orașului din care vin, Buftea, și prietenilor din adolescența mea.
- Adolescența e o zonă fabuloasă de explorat pentru un scriitor pentru că atunci oamenii fac cele mai incredibile lucruri.
Unde poți asculta Zest:
Spotify https://spoti.fi/2BjRRjr
iTunes https://apple.co/2Bg3zvn
Pocketcasts https://pca.st/7ss0
Stitcher http://bit.ly/2G5z4MH
Overcast http://bit.ly/2G4nLEx
PlayerFM http://bit.ly/2WE6gjl
Orice player folosești, nu uita să Subscribe ✅