La început a fost confuzia. Sau cum am devenit freelancer

Am început să lucrez ca freelancer in 2010, după ce am plecat de la site-ul de știri la care lucrasem doi ani și ceva. Începuturile au fost modeste. Auzisem de site-uri de freelancing, unde poți găsi joburi de scris. Mi-am făcut conturi pe câteva, ca Odesk (Upwork de azi) și Elance. Nu aveam portofoliu, engleza o știam, dar cam ruginise, și habar n-aveam cât să cer și pe ce.

Primele colaborări au fost, la propriu, pe câțiva dolari. Rescriam texte pentru clienți care voiau să-și umple site-urile cu nimicuri, pentru SEO. Au urmat articole pe diferite teme, de la mâncare pentru bebeluși, până la tratamente pentru dureri de spate sau cum să declari falimentul în State. Clienții erau mulțumiți și-mi dădeau proiecte, însă lucram multe ore, pe puțin. A fost perioada în care mi-am reamintit engleza și am învățat să scriu articole cu de toate, pentru de toate.

După câteva luni, am primit primul job pe copywriting. Era un client din România care m-a abordat pentru niște texte legate de turism. Nu mai făcusem copywriting, așa că primii pași au fost oarecum stângaci, cam așa. Dar îmi plăcea. Trebuia să gândesc, să scriu, să rescriu, să caut formulări creative, dar care să sune natural. Nu erau articole de duzină, era ceva ce putea să sune și să arate frumos.

Cu copywritingul a mai ieșit soarele. Joburile erau mai lucrative, am descoperit multe resurse de învățat (cărți, forumuri, bloguri – timp și chef să ai). Partea cea mai bună: nu mai concuram cu mâna de muncă foarte ieftină din alte părți ale lumii, care producea scris de calitate îndoielnică, dar “good enough” pentru mărunțișul pe care era dispusă majoritatea să-l plătească.

A mai durat ceva până am găsit mai mulți clienți serioși. Când am ajuns să câștig binișor per proiect, trecuseră deja vreo doi ani de când făceam freelancing. Zic ca să știți. Durează. Poate nu trebuie să dureze atât, dar nu se întâmplă vreun miracol a doua zi după ce-ți dai demisia.

Până m-am angajat din nou, am învățat multe despre cum să găsesc colaborări, cum să abordez potențialii clienți, ce preț să pun pe munca mea și cum să gestionez tot dansul ăsta care e în jurul unei foi albe de hârtie.

Puteam face mai mult și mai bine? Sigur. Aș fi putut să-mi evaluez mai bine abilitățile de la început. Aș fi putut să învăț mai repede și să muncesc mai mult. Aș fi putut să fac mai mult networking. Și multe altele, probabil. Dar am făcut lucrurile așa cum mi-a dat prin cap și a fost una dintre cele mai bune experiențe de învățare.

Primesc uneori întrebări legate de viața de freelancer. Și, deși sunt departe de-a le ști pe toate, pot împărtăși anumite lucruri cu cei care vor să lucreze pe cont propriu sau care sunt pur și simplu curioși. Așa că iată-mă, șase ani mai târziu, povestind.