Cele patru secunde de liniște

Frigul de ieri m-a făcut să-mi pierd vocea. În lipsa vorbelor, pare o zi bună să scriu despre liniște.

Liniștea face parte din comunicare la fel de mult cum fac și cuvintele. Dar nu i se dă la fel de multă importanță. Într-o viață în care zumzetul din jur este palpabil și copleșitor, militez pentru bla, bla cu sens, dar și pentru momentele de liniște. De o secundă, o oră, o zi.

Minunile liniștii în comunicare

Imaginează-ți un comedian care spune glumă după glumă și nu dă timp audienței să râdă. La fel e cu orice comunicare în care nu există momente de liniște.

Studiile asupra rolului liniștii în comunicare arată că oamenii nu suportă mai mult de patru secunde de liniște atunci când vorbesc cu cineva. 1, 2, 3, 4, panică! Liniștea este incomodă și am spune orice, chiar și o prostie, să o umplem (cred că ne-am regăsit cu toții în situația asta). De ce? Cică liniștea, chiar și extrem de scurtă, ne face să ne simțim respinși. Tare sensibili mai suntem!  

Ceea ce nu realizăm este că dacă avem puțină răbdare, celălalt nu va mai suporta așteptarea și va spune ceva. Astfel, dacă ești conștient de acest fenomen, poți folosi liniștea pentru a provoca un răspuns, pentru a face o persoană mai timidă sau tăcută să vorbească sau pentru a-l lăsa pe celălalt să deschidă discuția. De exemplu, se spune că în negocieri cel care vorbește primul pierde.

Liniștea nu doar că-l face pe celălalt să vobească, dar îți dă ocazia să asculți. Ce spune? Ce-l preocupă? Ce indicii îți dă? Liniștea e și un semn de respect pentru interlocutor. 

Pauzele sunt recomandate și atunci când ții un discurs. Liniștea te ajută să dai ritm discursului, să inspiri calm, să pari sigur pe tine și să accentuezi diferite mesaje sau treceri între idei. O pauză plasată după o idee sau întrebare imporantă atrage atenția audienței și le dă ocazia să se gândească la ce le-ai spus.

Tot ce trebuie să faci este să știi rolul liniștii și să-ți impui să o folosești. În timp, te vei obișnui cu exercițiul și-ți va fi mai ușor să rămâi tăcut, uitându-te amuzat cum celălalt își pierde răbdarea.

Creierul și liniștea

Oricât de incomodă ne-ar fi uneori, avem nevoie de liniște.

Pentru a înțelege beneficiile liniștii, să vedem cum acționează opusul ei: zgomotul. Studii neurologice arată că sunetele ajung mai întâi ca vibrație în ureche, activează amygdala (parte a creierului asociată cu emoțiile) și declanșează o secreție de hormoni ai stresului (cum ar fi cortizolul). Explicația e simplistă, dar, în esență, ne arată că zgomotul se traduce în stres fizic.

Zgomotul intens, repetat, nedorit poate produce neplăceri. Organizația Internațională a Sănătății spune că “zgomotul în exces afectează grav sănătatea și viața de zi cu zi la școală, la serviciu și acasă. Poate întrerupe somnul, cauza probleme cardiovasculare, reduce performanța și provoca reacții nedorite, care afectează comportamentul social.” De multe ori, gălăgia de fundal, pe care poate nici măcar nu o conștientizăm, ne poate da o stare de agitație și nervozitate.

Ne-am obișnuit să lucrăm în spații deschise, în care e un zumzet general continuu. Să locuim în orașe mari unde sună sirene, claxonează mașini și totul vâjâie neîncetat. Să stăm pe chat-uri online 24/24. Să fie oare de mirare că suntem nervoși, anxioși, că dormim prost și nu reușim să ne relaxăm calumea, nici măcar în vacanțe?

Liniștea ca resursă naturală (și de marketing)

“În viitor lumea va plăti pentru a experimenta liniștea,” spunea un raport de brand de țară al Finlandei din 2011. Viitorul e aici. Azi, oamenii plătesc bani buni pentru căști cu efect de neutralizare a zgomotului, pentru dopuri de urechi sau weekenduri de meditație.

Să vinzi liniște pare bizar, dar Finlanda a făcut-o printr-o campanie de atragere a turiștilor sub sloganul “Liniște, vă rugăm!”. Campania a făcut un atuu din faptul că în țara respectivă nu se întâmplă mare lucru și a promovat imagini cu oameni izolați de lume, în mijlocul sălbăticiei.

Când găsești liniștea

Una dintre scenele de film cele mai memorabile pentru mine este cea din Pulp Fiction, în care Mia și Vince vorbesc despre “liniștea incomodă.”

M: Nu urăști asta?
V: Ce?
M: Momentele incomode de liniște. De ce simțim nevoia să pălăvrăgim despre prostii ca să ne simțim în largul nostru?
V: Nu știu, dar e o întrebare bună.
M: Așa știi că ai găsit pe cineva special. Când poți să taci naibii pentru un minut și să vă simțiți bine în liniște.