Facebook trece printr-o perioadă interesantă. Un articol amplu publicat recent de Wired documentează ultimii doi ani din viața lui Mark Zuckerberg. Creatorul Facebook s-a trezit cu tot felul de dileme morale și legale după ce Facebook a fost prins în mijlocul unor controverse legate de distribuirea de știri false și de propagandă.
După anunțul că Facebook va favoriza postările prietenilor și familiei în News Feed-ul utilizatorilor, în detrimentul celor făcute de branduri & co, în încercarea de a crește „calitatea timpului petrecut pe Facebook”, se umblă la butoane și în alte moduri.
Angoasa lui Zuckerberg se reflectă și în experiența utilizatorului. Am fost surprinsă să fiu întâmpinată într-o dimineață de următoarea fereastră:
Traducere: Sabina, vrem să facem lucrurile mai bine. Te rugăm să ne spui dacă ești sau nu de acord cu următoarea afirmație: Facebook e bun pentru lume.
De la neutru la controversat
Facebook și-a menținut mult timp statutul de platformă neutră, care nu vrea să aibă vreo responsabilitate legată de conținutul postat de utilizatori. Unde s-ar ajunge dacă ar începe să aleagă ce trebuie sau ce nu trebuie postat?
Apoi a venit etapa când Facebook a decis că e important să fie și o platformă de distribuit știri. A făcut loc în News Feed, a introdus posibilitatea să publici articole direct din platformă și a angajat câțiva jurnaliști care să gestioneze secțiunea de Trending Topics. Fără să-și asume responsabilitatea unui publisher, Facebook încerca ușor, ușor să devină unul.
După ce le-a creat un loc călduț brandurilor și instituțiilor media, Facebook a scăzut reach-ul organic dramatic și i-a făcut să plătească scump pentru ce, altădată, primeau gratuit. Practic, cine avea buget apărea în News Feed-ul oamenilor, cine nu, nu. Lucru care a facilitat următoarea bubă din toată povestea: propagandă politică plătită de ruși și afișată americanilor în preajma alegerilor prezidențiale din SUA. Greu de calculat impactul întregii operațiuni, dar simplul fapt a ridicat milioane de sprâncene.
De atunci, Facebook face tot felul de mișcări de reabilitare.
Problema cu lumea mai bună
Revin la faza cu „lumea mai bună” de mai sus. Am mai multe obiecții:
- Denotă aroganță. Facebook pare să uite că, până la urmă, e doar o platformă care poate fi ușor înlocuită de alta similară dacă reușește să-și enerveze utilizatorii. Exemple similare sunt suficiente. Întreabă-mă cum poți să îmbunătățești produsul pe care mi-l oferi, nu-mi cere să-ți validez rolul de Mesia.
- Formularea e înșelătoare. Facebook nu mi-a pus o întrebare. Facebook a făcut o afirmație. Modul în care pui problema într-un sondaj poate influența semnificativ rezultatele. Și nu cred că Facebook nu are specialiști îm astfel de treburi. Cred că au făcut-o intenționat, sperând să obțină rezultate pozitive.
- Ceea ce mă duce la priming. Adică să predispui oamenii la o anumită idee. Ți se spune să fii sau nu de acord că „Facebook e bun pentru lume.” Să zicem că nu știi, nu te-ai gândit niciodată. Cui îi pasă? Vrei să scapi odată de fereastra asta și să-ți vezi de scopul pentru care ai intrat în app. Așa că răspunzi rapid, la semi-nimereală. Rău nu e, probabil. Bagi un „Agree”, să fie. Dar în capul tău ai fost de acord cu ceva și această decizie mică, aparent insignifiantă, te poate predispune să fii de acord cu lucruri similare, pentru că minții tale nu-i place să ia decizii contradictorii.
Sigur, am dus un pic la extrem toată treaba. Dar nu e o extremă imposibilă.
Tehnologie plângăcioasă
Facebook are o criză existențială. Între adolescenții care-l numesc „platforma părinților”, mogulii media care s-au săturat de algoritmul capricios și autoritățile care privesc circumspect la această posibilă armă de manipulare în masă, Facebook se uită la prietenii lui imaginari și-i întreabă dacă mai cred în el.
Și poate e normal să fie așa. Pe măsură ce barierele dintre oameni și tehnologie devin tot mai confuze, poate o platformă care vrea puțină atenție și validare nu e decât un pas înainte spre AI.
Mulțumesc. Eu am sesizat de ceva vreme că nu mai găsesc postări care mă interesau, la ceva timp după ce le citisem. În ore, nu în zile. Absolut enervant. În toată vorbăria goală să găsesc ceva mișto și apoi să-l pierd și să-mi petrec minute bune călărind FB-ul în căutare.
FB e de lăsat. Știu asta.
P.S. Te citesc. Faină!!
Am observat același lucru. Uneori dispar postări chiar în timp ce le citesc. Cred că FB și-a dat seama că e de lăsat și încearcă să nu fie.
Și mulțumesc! 🙂