Lecții de scris de la Malcolm Gladwell

Spuneam acum ceva timp că aș vrea să scriu ca Malcolm Gladwell, jurnalist la The New Yorker și unul dintre cei mai cunoscuți autori de non-ficțiune. Acum o săptămână, Georgiana mi-a sugerat să-i urmez cursul de scris de pe Masterclass, dacă tot îl admir. Zis și făcut.

Malcolm Gladwell povestește în 24 de sesiuni de câte 10-15 minute despre cum alege subiectele, cum se documentează, despre procesul lui de scris și editat și despre motivația din spatele articolelor și cărților de succes. Am luat notițe, cum fac de obicei, și m-am gândit să vă zic și vouă câteva dintre ideile care mi-au plăcut.

Nu completa puzzle-ul

Oamenii vor să rezvolve probleme, să potrivească piesele de puzzle, să găsească sens și logică în tot. Atunci când scrii, chiar dacă piesele de puzzle nu se potrivesc perfect, poți să le aduci din condei. Gladwell ne sfătuiește să nu completăm, totuși, puzzle-ul. El spune că argumentările imperfecte sunt cele mai bune pentru că lasă cititorului senzația că mai e ceva de descoperit. Dă-le acel sentiment ușor incomod care îi face să se gândească la ce ai zis și să vorbească despre asta.

Fă promisiuni de care nu te ții! E ok ca povestea pe care o spui să fie ușor dezordonată. E în regulă să lași cititorul fără deznodământ. Scopul tău este să fii interesant, iar să fii interesant nu înseamnă neapărat să fii perfect.

Servește un fel principal, dar și bomboane

Gladwell spune că a realizat că există o diferență între modul în care oamenii gândesc și cel în care vorbesc. Iar atunci când scrie, el încearcă să ofere material pentru ambele activități. Subiectul principal este cel la care cititorii se gândesc și pe care îl procesează la un nivel mai înalt. „Bomboanele” sunt anecdote, informații interesante sau amuzante presărate prin poveste, care le dau cititorilor subiecte de conversație cu prietenii și colegii. E clar că nu ele sunt esența lecturii, dar o fac mult mai plăcută și memorabilă.

Creează suspans și surpriză

Ascultăm și spunem povești pentru că vrem să fim surprinși sau să vedem acea reacție de „uau” pe fețele celor din jur. Cum faci asta în scris? Creând anumite așteptări și apoi încalcându-le.

Nu spune totul din prima – dezvăluie informația treptat. Stârnește-le cititorilor curiozitatea și dă-le ocazii să ghicească și să reacționeze la ce le spui.

Atunci când creezi suspans, cititorul știe că trebuie să apară ceva, dar nu știe când. Când creezi surpriză, cititorul habar nu are că i-ai pregătit ceva. Un scriitor bun va crea ambele tipuri de situații, spune Gladwell.

Du-te la bibliotecă

Lasă internetul deoparte! Google e un ucigaș al creativității pentru că îți dă răspunsul clar și rapid și nu lasă loc descoperirii. Ca scriitor, vrei să o iei într-o direcție nouă și neașteptată, iar Google îți dă cele mai populare rezultate care confirmă o cale deja bătută.

Du-te mai degrabă la bibliotecă, spune Gladwell. Alege o carte care îți place pe subiectul care te interesează și uită-te în jur. Ce mai e pe raft cu ea? Dar pe rafturile din jur? Deschide cartea și citește bibliografia. Asta te va ajuta să găsești noi materiale pe acel subiect, dar și să înțelegi cum a gândit autorul respectiv și cum a ajuns la concluziile din carte.

Oamenii fac greșeala să creadă că dacă o carte e veche, nu mai e relevantă. Nimic mai greșit! Cărțile vechi au informație care a surpraviețuit zeci sau sute de ani.

Explorează și adună povești

Trebuie să ai libertatea să explorezi drumuri care poate nu duc nicăieri. Uneori, vei descoperi povești extraordinare care poate, pe moment, nu te ajută, dar pe care le poți păstra și folosi mai târziu. Să cauți doar informații care îți sunt utile pe moment e un mod bun de-a nu ajunge nicăieri.

Cum să alegi poveștile

Găsește povești care vorbesc de la sine și a căror final te transportă într-un loc nou, diferit față de cel de unde ai pornit. Caută oameni interesanți. Oamenii interesanți își petrec timpul cu alți oameni la fel, așa că uită-te în jurul lor.

Sfatul lui Gladwell este să evităm poveștile personale. În primul rând, lumea are așteptări mai mari dacă le spui povestea ta. Au fost obișnuiți să citească povești de excepție și se întreabă cine ești tu și de ce ar citi despre tine. În al doilea rând, să scrii despre tine este un act egoist, iar cititorii vor fi sceptici. Nu înseamnă că nu poți scrie despre lucruri din viața ta, dar trebuie să alegi bine momentul și contextul.

Odată ce alegi un subiect, testează-l. Vorbește despre el cu mai mulți oameni și vezi ce reacții au. Ce întrebări îți pun? În ce moment își pierd interesul sau când reacționează în vreun fel?

Folosește propoziții scurte

Explică idei complicate cu propoziții scurte. Folosește propoziții lungi strategic, pentru a rupe ritmul și pentru a crea o anumită atmosferă.

Jargonul e o fereastră spre altă lume

Gladwell spune că alege uneroi să folosească jargon pentru a introduce cititorii într-o altă lume. Nu vrea să-i facă cetățeni ai acelei lumi, ci doar să le dea sentimentul, pentru un timp, că înțeleg ceva mai bine o lume străină.

Umorul și tristețea

Trăim într-o societate care venerează umorul și pe cei care îl creează. Umorul e un sentiment familiar și plăcut, pe care îl creezi prin situații neașteptate, ieșite din comun. Dacă vrei să fii comic, nu crea așteptarea asta. Cel mai ușor e să fii comic ca un efect secundar la o discuție.

Tristețea cere autenticitate. Nu poți fi fals și nu poți forța nota pentru că ridici întrebări și strici sentimentul.

Titlul este ca o reclamă

Gladwell spune că petrece foarte mult timp gândindu-se la titluri. Uneori chiar creează povești întregi pornind doar de la titlu și nu lasă pe nimeni să-i schimbe titlurile.

Titlul este extrem de important – e ca o reclamă. Fie atrage atenția, fie nu. Titlurile bune conțin o contradicție, au tensiune și emoție.

Setează-ți așteptări rezonabile

Mulți scriitori eșuează pentru că au așteptări ridicate de la ei înșiși, crede Gladwell. Gândește-te cât poți scrie într-o zi și fii indulgent. O pagină bună într-o zi e foarte mult. Dacă scrii câteva paragrafe reușite într-o zi, înseamnă că poți scrie o carte de 2-300 de pagini într-un timp rezonabil, ceea ce e suficient.

Scrie acum, rescrie mai târziu

Nu vei scrie niciodată ceva perfect din prima. Uneori lucrurile nu au sens, nu se leagă, nu sună bine. E în regulă. Continuă să scrii. Nu te bloca în propriul cap încercând să rezolvi problemele. De cele mai multe ori, ele se rezolvă făcând, nu gândind.

Destul de bun e suficient de bun. Poți oricând reveni și rescrie. Ca scriitor, nu faci operații pe cord deschis. Ai libertatea să încerci de mai multe ori, așa că bucură-te de ea. Scrie pe măsură ce te documentezi. Îți dai seama cum să spui povestea pe măsură ce o spui.

Dacă ai terminat un text, lasă-l deoparte o perioadă. Cât poți de mult – zile, săptămâni, chiar luni. Când vei reveni asupra lui îl vei vedea cu alți ochi și vei putea să-l editezi detașat.

Pornește de la final

Gladwell spune că e mai ușor să scrii când știi finalul. Finalul este punctul maxim emoțional la care poți să-ți aduci cititorii, nu trebuie să mai urmeze nimic după. Hotărăște-te cum vrei să închei și apoi decide restul: cum vei structura povestea, ce informație vei dezvălui și când și cum vei introduce subiectul.

După ce publici

Odată ce ideile tale au plecat în lume, nu mai sunt ale tale. Dă-le frâu liber! Gladwell povestește că i se întâmplă frecvent ca ceea ce a scris să fie reinterpretat sau redat greșit. Și-a petrecut mult timp încercând să corecteze și să clarifice, dar și-a dat seama că nu are rost. Nu poți fi poliția ideilor.

E bine însă să-ți petreci mult timp promovând ce ai publicat. Gladwell povestește cum prima lui carte, The Tipping Point, a avut rezultate modeste în primii doi ani după publicare. I-a intrat însă în cap că trebuie să persevereze și și-a promovat cartea pe unde a putut, a vorbit cu fiecare ocazie despre ea și, într-un final, cartea a luat avânt și a ajuns pe lista celor mai vândute cărți.

Fii diferit

Nu trebuie să fii cel mai bun scriitor, dar trebuie să te diferențiezi. Ce găsesc oamenii la tine și nu găsesc în altă parte? Sfatul lui Gladwell este să ai un job care, cel puțin la început, îți întreține pasiunea pentru scris și-ți permite să faci proiecte interesante. Unele dintre articolele care i-au ajutat cariera cel mai mult au fost neplătite, spune el.

Teoria celorlalte minți

Copiii de până în 2-3 ani au impresia că toata lumea gândește la fel. Dacă ei vor o prăjtură, toată lumea vrea o prăjitură. Și există un moment în dezvoltarea lor când realizează că nu toți oamenii gândesc la fel, că există și alte minți, iar asta îi fascinează. Gladwell face o analogie între acel moment și scris și citit. Oamenii citesc pentru a retrăi acea fascinație și pentru a descoperi lumea interioară a altora. Fascinația pentru alte lumi și alte moduri de a gândi e parte esențială din umanitatea noastră. Ca scriitor, ai rolul de a le oferi cititorilor acele momente, de a le deschide fereastra către creierele, inimile și sufletele celorlalți.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *