Eram în avion spre New York. Abia decolasem. Lângă mine, Andreea citea de zor o carte din care mai avea doar câteva pagini. Mi-era cunoscut numele autorului. Lucrasem în aceeași televiziune. „Am luat și altă carte la mine, dar n-am mai avut răbdare. Am vrut să văd cum se termină”, mi-a zis Andreea, când am întrebat-o de ce a cărat-o degeaba cu ea, într-un bagaj și așa limitat. Cartea era Cimitirul și, până la urmă, nu a cărat-o degeaba pentru că am citit-o și eu.
Adrian Teleșpan scrie simplu și cu umor. Spune că vrea să se facă înțeles și că îi place să râdă. Cunoscut mai degrabă după numele de familie, deseori confundat cu o poreclă, Teleșpan a studiat actoria și jurnalismul și a lucrat zece ani în televiziune. În 2012, s-a mutat pentru o perioadă în Marea Britanie, unde a și scris Cimitirul, publicat în 2013. Nu i-a fost ușor să publice, dar cartea s-a bucurat de succes la public, fiind printre cele mai discutate și vândute ale anului.
Mi-a povestit despre surprizele plăcute de la cursul de scris pe care îl ține, despre cum a lansat prima carte și ce planuri are pentru următoarea, dar și despre viața la 40 de ani și nevoia de spațiu și moderație. Play! 🐶
Au fost menționate:
Ayahuasca
Ion Creangă, Amintiri din copilărie
David Lodge
Umbre
Dickinson
Note interviu:
- Nu prea există blocajul scriitorului. Îmi place să scriu când sunt inspirat și iese textul organic, dar am învățat cum să scriu și când n-am chef. Singurul mod să scapi de lipsa de chef este să te pui în fața calculatorului și să scrii.
- Scopul meu este să mă înțeleagă oamenii. Suntem în 2020 și lumea nu mai are răbdare să citească lucruri pe care nu le înțelege. Toți oamenii care scriu ar trebui să aibă asta în cap, că trăim într-o eră a vitezei, iar ideile ar trebui să fie frumoase și simple.
- Sunt convins că Cimitirul a avut succes pentru că este o carte ușor de citit.
- Nu înțeleg chestia asta cu geniul neînțeles. Cred că, dacă ești geniu, găsești o cale să te faci înțeles.
- În primul an, am petrecut 14-15 ore pe zi stând de vorbă pe Facebook cu cititorii. E foarte mare bucuria unui cititor să vorbească cu autorul. Cred că scriitorii ar trebui să se lase să fie accesibili.
- La cursul de scris, am găsit oameni foarte deschiși. A fost ca la terapie de grup.
- E greu să înveți pe cineva să scrie, trebuie doar să găsești în ce zonă să-l ghidezi.
- Scrisul nu e într-o competiție cu nimeni altcineva, decât cu voi înșivă. Am remarcat în tagma asta că oamenii se compară, se citesc, se critică. Una dintre cele mai mari calități ale omului este să-și vadă de treaba lui.
- Mintea omului e un univers care are nevoie de spațiu ca să se extindă.
- Factorul principal pentru care voi scrie următoarea cartea e că nu mă mai suport să nu scriu încă o carte.
- Talentul unora dintre participanții la curs m-a făcut să vreau să scriu mai mult.
- Banii nu sunt factorul principal, dar sunt a doua sursă de inspirație după inspirația însăși. Poți să scrii din sărăcie o perioadă, dar nu toată viața.
- Am o problemă cu critica. Nu mi se pare ok să fie un om împuternicit să zică asta e bine și asta nu e bine.
- Cea mai bună lecție pe care am învățat-o din scris scenarii este că nu scrii pentru tine, ci pentru un client și, dacă omul ăla te plătește și-ți cere o anumită chestie, fă-o.
- Moderația și disciplina sunt calea către sănătatea minții. Fii moderat fără limite!
Unde poți asculta Zest:
Spotify https://spoti.fi/2BjRRjr
iTunes https://apple.co/2Bg3zvn
Pocketcasts https://pca.st/7ss0
Stitcher http://bit.ly/2G5z4MH
Overcast http://bit.ly/2G4nLEx
PlayerFM http://bit.ly/2WE6gjl
Orice player folosești, nu uita să Subscribe ✅