Iulia Dromereschi este traducător, jurnalist cultural și președintele Asociației Informale a Vocilor pentru Incluziune. Spune că a traduce o carte este aproape la fel de greu cu a o scrie și nu crede în ideea traducătorului invizibil. A pus bazele mai multor cluburi de carte și inițiative dedicate cititului, precum și a unui hub media care încurajează jurnalismul comunitar.
Sunt sau nu traducătorii scriitori? Să-ți faci sau nu o schiță de interviu și ce te faci când cel cu care vorbești răspunde monosilabic? (pro tip: vorbești despre pisici) Cum funcționează un hub media pe timp de pandemie? Și cum fondezi mai multe cluburi de lectură de succes? Play! ▶️
Găsești Zest în app-ul preferat. Dacă ți-a plăcut, abonează-te ✅ și dă-l mai departe 🎈
Note interviu:
- Câteodată e mai greu să traduci decât să scrii.
- Traducerea e un efort adesea ignorat. Nu sunt de acord că un traducător bun e invizibil.
- Nu sunt un exemplu pozitiv de organizare a timpului și stil de muncă, pentru că sunt o combinație de workaholic și perfecționist. După 12 ani de freelancing, am ajuns să cred că povestea în care noi suntem proprii noștri șefi e un mit. Cea mai mare dificultate e că eu sunt una și ei sunt mai mulți.
- Writer’s block se aplică și la traducători. Mi s-a întâmplat rar și la început, dar am stat zile întregi și m-am uitat la monitor. Am depășit momentul și nu-mi mai fac procese de conștiință. Acum lucrez la foc continuu.
- Dacă n-am citit deja o carte pe care o am de tradus, nu o citesc. Îmi place să descopăr ce se întâmplă, la fel ca un cititor.
- Să nu termin ceva e cel mai mare blestem. Dacă nu îmi place carte, voi întârzia, nu voi avea randament, dar o să-ți dau ce am de făcut. Am suferit de multe ori de sindromul ultimelor pagini, când fiecare pagină face cât cincizeci și ți se pare că nu mai poți să pui punct.
- Am fost un copil care a citit foarte mult. Am învățat să citesc la patru ani de la bunicul meu și am trăit în cărți.
- În 2014, am început un club de carte în Cluj, din dorința de a aparține și de a găsi oameni cu aceleași interese. Nouă oameni s-au întâlnit într-o cafenea să vorbească despre cărți. După vreun an de club, ne provocam să citim lucruri noi. Acum organizăm șase cluburi pe lună. Situația cu Covid ne-a ajutat să trecem online și să adunăm oameni din toată țara, și nu numai.
- Din 2010, scriu ca jurnalistă culturală, despre cărți, filme, teatru, festivaluri și am făcut multe interviuri cu scriitori.
- Media Hub se dorește să fie un hub unde adunăm povești din comunități. Intenționam să organizăm ateliere în țară, dar a venit pandemia și am făcut doar un atelier în Botoșani. Apoi ne-am organizat online. Voluntarii noștri fac interviuri, portrete și reportaje pe Zoom, dar se simte lipsa mersului pe teren.
- Nu-mi place să-mi iau notițe sau să-mi fac un plan pentru interviurile cu scriitori. Mă pregătesc, dar nu-mi fac o schemă. Pentru mine, un interviu reușit îmi spune ceva despre om, nu despre operă.
- Scriitorii străini sunt mult mai relaxați decât ai noștri. Au o nonșalanță și o bucurie de a vorbi despre ce fac. Noi avem scriitori extraordinari care au rețineri să vorbească.
- Sufăr de teama de a mă apuca pentru că știu că nu o să pot să-i dau drumul. Dacă aș avea timp, aș vrea să scriu niște povestiri. Să nu mă arunc în worldbuilding.
- Se scrie imens și e greu să ții pasul, dar cred că orice creator are o nișă în care poate să se bălăcească.
- Le spun cititorilor că e important și numele de deasupra ISBN-ului și că s-ar putea să descopere că au și traducători preferați, nu numai scriitori preferați.
Ți-a plăcut? Susține-le pe Sabina & Silvi.
- îți place Zest și vrei să continuăm să îl facem 🎙
- vrei acces la conținut exclusiv, resurse cool și live chat ☕️
- găsești articole interesante și utile pe blacusens.ro ✏️
- ești un om bun, care respectă munca celorlalți 🤘
O cafea la schimb pentru Zest + conținut cool & util. Ce zici? Hai patreon.com/zestpodcast pentru detalii.