Un an ca freelance writer: sfaturi și lecții pe care nu le-a cerut nimeni

Pentru că nu m-a întrebat nimeni. Pentru că niște SEO nu strică. Dar mai ales pentru că există oricum un milion de alte resurse pe tema asta, mi-am adunat gândurile după un an ca freelance writer. Ce am învățat, ce a mers, ce n-a mers și cum mă simt.

Să începem cu esențialul. Mă simt bine.

Am avut îndoieli și întrebări când am pornit pe drumul ăsta. Și când am pornit a doua oară. Am în continuare, dar unele s-au mai așezat. În cap și, în cele ce urmează, pe foaie.

Cum am decis să lucrez pe cont propriu

Am mai fost freelance writer când trebuia să mă întrețin în timp ce studiam la master. Nu prea am avut de ales. Eram în Olanda și românii încă nu aveau drept de muncă. Te puteai angaja, dar era complicat, așa că am ales varianta pe cont propriu. Nu am dat o șansă reală freelancingului, ci a fost o vestă de salvare până ajung la barca jobului stabil.

Fast forward zece ani și câteva joburi mai târziu. M-am bucurat de stabilitate, colegi faini și am înțeles mediul business din mai multe perspective, dar mereu mi-a lipsit ceva. Am simțit nevoia să dezvolt proiecte pe lângă joburi, să fac cursuri, să scriu mai mult (când cariera a luat o turnură spre marketing) și să am mai mult control asupra timpului și mai multă libertate creativă.

Cum am luat decizia să devin freelancer? Greu. M-am perpelit ani de zile. A intervenit și decizia de face un copil, cu nevoia unui venit stabil și a beneficiilor aferente statutului de angajat. După concediul de creștere a copilului, am început un job nou care m-a dus direct în burnout. Pe scurt, venisem obosită din maternitate și nu am știut să pun limite și să organizez lucrurile.

Semnale, unele de alarmă, care m-au împins să fac pasul:

• Mă trezeam dimineața și eram nervoasă înainte să apuc să mă așez la laptop.
• Orice cerință în plus la job mă enerva. Orice apărea în plus, în general, mă irita.
• O dată la 2-3 săptămâni, clacam. Aveam 2-3 zile în care mă simțeam epuizată și neputincioasă. Și o luam de la capăt. Practic, funcționam pe 1% baterie și ce făceam nu mă încărca deloc.
• Aveam liste de planuri și idei la care simțeam că nu o să ajung niciodată, dar la care tânjeam.
• Rareori, când mai apucam să scriu câte un articol, mă simțeam foarte bine. Tot ce voiam era să fiu lăsată în pace să scriu. Sentimentul ăsta mi-a dat direcția.

“Ce-ar fi dacă ai face pasul ăsta? Ce ar însemna?”, m-a întrebat atunci terapeuta cu care mă vedeam și căreia îi vorbeam cu jumătate de gură despre dorința de a nu mai depinde de un job. Am pus pe foaie ce ar însemna și a dat cu plus pe partea demisiei.

Mi-am zis că e un moment bun să încerc. Copilul mergea deja la creșă (cu bolile aferente perioadei, dar totuși aveam timpul meu), corpul îmi spunea clar că ceva nu funcționează și că e nevoie de o schimbare, iar mintea voia să o ia spre alte direcții și mă săturasem să-i pun piedici.

PFA sau SRL? Nervi administrativi. Post-burnout.

Nu am putut intra din prima în pâine. Aveam idei, dar nu aveam energie. După 1-2 ore lucrate, picam. A trebuit să-mi dau timp să mă odihnesc, cu tot ce presupune asta: să-mi asum un venit redus o perioadă, să las controlul la o parte, să accept că nu pot performa la maxim tot timpul.

Mi-a luat 2-3 luni să simt că îmi crește iar nivelul de energie. Timp în care am făcut minimul necesar. Și în care m-am ocupat de aspectele administrative.

După ample cercetări, am decis să merg pe varianta cea mai simplă pentru mine: PFA. Mai avusesem, știam cu ce se mănâncă și voiam să am acces la bani oricând. Deși am început să lucrez și cu o firmă de contabilitate (eu lucrez bine cu Keez pentru că e totul online, dar sunt și altele), tot m-am împiedicat în niște absurdități administrative, drumuri la ANAF pe caniculă, “dar n-aveți hârtia x” și tot așa. Îmi propusesem să nu mă enervez, dar m-am enervat. Aparatul de stat kafkian nu e făcut să ne ajute pe noi, ci pe alții. Asta e.

Ce am învățat din primele luni:

• Dacă poți delega ceva, orice, către contabilitate sau altcineva, fă-o. Chiar dacă te costă, nervii și drumurile să o faci singur sunt mult mai scumpe.
• Înarmează-te cu de cinci ori mai multă răbdare decât credeai că ai nevoie.
• Dă-ți timp să pornești. Și din punct de vedere administrativ, și de business, durează să te prinzi ce și cum. Pornirea e grea și e normal să fie așa.
• Nu pierde prea mult timp făcând planuri complicate. Învață din mers.
• Dacă vii după un job epuizant (sau după mai multe), dă-ți timp să te odihnești. Asumă-ți asta și nu pune presiune pe tine până nu simți că poți duce.

Clienți, servicii, costuri

Prin toamnă, am mai scos capul din burnout și am început să mă gândesc mai serios la cum fac lucrurile. Aveam 2-3 clienți care îmi asigurau un minim necesar, dar încă nu aveam stabilitate și voiam să cresc, să ajung măcar la nivelul salarial dinainte.

Am făcut câteva greșeli:

• M-am bazat prea mult pe platformele de freelancing. Pe Upwork, aveam un profil mai vechi, cu review-uri bune și asta m-a ajutat să găsesc clienți. Însă nu e sustenabil. Explic mai jos de ce.
• Mi-a fost frică să cer suficient pe serviciile oferite. E o tentație normală la început, când ai nevoie de clienți, să lași la preț. Dar e o capcană, pentru că ajungi să simți că muncești prea mult, pe bani prea puțini, și intervine frustrarea.
• Am calculat greșit cât datorez la stat. Deși mai avusesem PFA, circumstanțele și legile erau diferite. Pe la finalul anului, când am făcut un bilanț realist, mi-am dat seama că trebuie să dau mult mai mult decât estimasem și că fee-urile mele erau prea mici.

La începutul lui 2023, am tras linie și am luat-o (iar) de la capăt. Am decis:

• Să nu mai accept proiecte pe bani puțini, chiar dacă nu am în momentul acela altceva. Mai bine petrec timpul respectiv promovându-mă și căutând clienții potriviți, decât adunând frustrare.
• Să las loc în program și dezvoltării proiectelor care momentan nu aduc venituri, dar au potențial pe termen lung. Până la urmă, e unul dintre motivele pentru care am decis să lucrez pe cont propriu.
• Să mă obișnuiesc – dar chiar s-o fac, nu doar la nivel declarativ – cu ideea că durează. Durează să construiesc un business, să obțin vizibilitatea și veniturile dorite, să învăț cum să mă organizez, să mă obișnuiesc cu mentalitatea de freelancer după mulți ani de 9-6.
• Să am încredere în experiența și valoarea pe care le ofer clienților și să mă poziționez ca atare.
• Să am așteptări realiste de la mine. Vreau să fac lucrurile cât mai bine, dar, în același timp, am și o familie căreia vreau să-i ofer parte din energie.

Mi-a ieșit? Parțial. E un proces. Dar evoluez și, cel mai important, chiar și în zilele în care sunt foarte ocupată, nu mă simt epuizată. Doar obosită. Îmi face plăcere să mă așez dimineața la laptop. Scriu mai mult. Și stau mult mai bine cu nervii 🙂.

Pe lângă procesul meu mental, care poate nu se aplică neapărat altora, aș vrea să las câteva sfaturi pe subiecte care știu că-i preocupă pe freelancerii la început de drum, și nu numai.

De ce aș evita Upwork (sau alte platforme similare) ca freelance writer

Upwork vine cu bune și rele. Se zice că pe Upwork sunt doar joburi plătite prost. Nu e chiar așa. Am găsit mulți clienți care m-au plătit corect și cu care am avut o relație bună.

Mai mult, platforma intermediază tot procesul de plată și facturare, așa că e ușor să colaborezi cu oricine din lume. De pe 5 mai 2023, au introdus și un fee unic de 10% pentru toate proiectele (până acum, exista și varianta de 20%).

Atenție! Asta nu înseamnă că nu trebuie să ai o formă legală de organizare. Venitul de pe Upwork trebuie declarat pe PFA sau firmă. Nu există “vreau doar să încerc”, “am doar câteva proiecte”, “declar pe persoană fizică”. Legal, nu e ok. Eu zic, fiecare face cum crede.

Problema cu Upwork (Fiverr și altele) este că e greu (nu imposibil) să găsești clienți buni. Trebuie să fii constant pe job board, să cauți, să aplici, să convingi etc. Pierzi mult timp și, deseori, degeaba.

Multe proiecte sunt punctuale. Scrii un articol, faci o pagină web sau câteva newslettere și gata. Puțini clienți oferă muncă pe termen lung. Așa că trebuie s-o iei mereu de la capăt. Chiar și clienții care au intenția să ofere taskuri recurente, fac asta 2-3 luni și apoi tind să dispară.

Clienții sunt în general firme mici, antreprenori sau alți freelanceri care fac outsourcing la munca lor. Prin definiție, oameni cu bugete reduse și potențial mare de instabilitate.

Ce fac eu acum pe Upwork: nu mai caut activ clienți, pentru că pierd prea mult timp. Am creat câteva proiecte cu preț fix și primesc din când în când comenzi. O parte importantă din proces e automatizată și discut doar cu cei interesați. Se mai întâmplă să pierd timp în discuții și așa, dar mult mai puțin.

Cum găsești clienți?

Rețeaua proprie de cunoscuți rămâne cel mai bun mod de a găsi clienți (sau joburi, for that matter): foști colegi, prieteni sau chiar conexiuni din social media. Pentru a funcționa, trebuie să vorbești despre ce faci mult și des (oamenii uită sau nu-s atenți, csf), să ieși din casă, să mergi la evenimente, să trimiți mailuri și să fii cât mai activ.

Durează și asta, dar clienții obținuți prin recomandări tind să fie mai serioși și chiar să plătească mai bine.

Așa cum ziceam, trebuie 5x, 10x, 100x răbdare și perseverență.

Cum (nu) alegi clienții?

Relația cu clienții îți poate consuma foarte mult timp și energie. E important să lucrezi cu oameni cu care ești pe aceeași lungime de undă și care îți respectă experiența.

Red flags pentru mine:

• Clienți care trag prea mult de preț în jos. Sunt deschisă la negociere, dar în anumite condiții și cu limite. Nu e o problemă dacă un client are un buget mult mai mic decât ce cer eu. Poate găsi pe cineva care oferă serviciile la acel preț, pentru că oferta e la fel de mare ca cererea.
• Clienți care oferă un preț mic, dar cu promisiunea de muncă pe termen lung, oportunități pe viitor etc. Din experiență, it will never happen.
• Clienți care fac micromanagement. Accept feedback, desigur, dar vreau în același timp să lucrez cu oameni care au încredere că știu ce fac și care nu simt nevoia să fie implicați în fiecare pas din proces.
• Clienți care comunică prea des, deseori pe unde apucă (email, whatsapp, messenger) și se așteaptă să răspunzi rapid. Consumă resurse să fii atât de conectat la un singur client și să-ți fragmentezi mereu ziua pentru a-i răspunde.
• Clienți care nu știu ce vor. Desigur, uneori face parte din proces să ajuți un client să stabilească un obiectiv și pașii pentru a-l atinge. Nu e vorba despre asta, ci despre a vrea de toate, eventual și repede. Despre obiective vagi ca “vrem și noi să facem ceva pe blog”, “vreau și eu o prezență pe social media, să fie”. Problema când nu știi ce vrei e că și așteptările sunt vagi și nerealiste.
• Deadline-uri nerealiste/organizare proastă a proiectelor. Clienți care te contactează azi și vor ceva ieri. Există și urgențe, dar regula trebuie să fie să putem planifica și să facem lucrurile tihnit, că altfel nu ies bine.
• Clienți care nu te plătesc sau nu se țin de cuvânt. Nu continua să livrezi dacă nu primești banii. Nu aștepta luni până să ceri. Pentru proiecte mai mari, pune borne intermediare de plată și nu face toată munca pe încredere.
• Gut feeling că ceva nu se potrivește. Cu unele persoane pur și simplu nu ai același stil de comunicare sau colaborare. De obicei, simți asta. Nu ignora. Nu înseamnă că tu sau clientul ați făcut ceva greșit, ci că mai bine lucrați cu oameni cu care vă potriviți.

Dacă vezi 🚩🚩🚩 sau ceva nu se leagă, e mai ușor să spui pas la început, decât să începi colaborarea și s-o închei ulterior. Crede-mă pe cuvânt 🙃.

Am scris cu altă ocazie despre cum să ai clienți mulțumiți.

Cum stabilești prețul serviciilor?

1. Stabilește un nivel salarial sau de venit lunar dezirabil, împarte la numărul de zile lucrătoare și la ore lucrate pe zi. Rezultă un fee orar care îți permite să ai traiul dorit. Aplică peste acel fee un procent egal cu taxele datorate la stat (variabile în funcție de tipul de organizare). Fii foarte atent la ce datorezi: impozit pe venit, CAS, CASS, impozit pe dividende etc.
2. Estimează cât durează un proiect și înmulțește cu fee-ul de la 1. Poți merge pe preț fix sau orar, în funcție de preferințele tale și ale clientului.
3. Întreabă și documentează-te. Află care este prețul cerut de freelanceri cu un nivel similar de experiență.
4. Trial and error. Va fi nevoie să ajustezi prețul pe baza experienței. Dacă zece clienți îți spun că ceri prea mult, poate chiar așa e. Dacă zece clienți acceptă fără să clipească prețul cerut, poate e prea mic.

Fii atent la toate costurile:

• Pe lângă taxe, ai de plătit și contabil (da, ai nevoie) și alte cheltuieli aferente oricărui business. Banii pe care îi faci nu-ți rămân neapărat în buzunar.
• Proiectele vin la pachet cu comunicare prin email, ședințe, taskuri administrative (contracte, facturare) și un întreg ecosistem pe lângă munca în sine. Când te gândești la preț, ia în calcul și aceste aspecte. Unele pot fi facturabile (ședințele, de exemplu), altele, nu, dar trebuie să le incluzi cumva în bugetul tău lunar.

Chiar dacă ești one (wo)man show, trebuie să te gândești la ce faci ca la un business. Un business are venituri și cheltuieli, are nevoie de sprijin pe partea administrativă, de promovare și vânzări și de fee-uri care îi permit să susțină activitatea pe termen lung.

Definirea serviciilor

O greșeală pe care am făcut-o la început a fost să ofer de toate pentru toți. Ca freelance writer, poți să scrii o grămadă de chestii. Și am și experiență cu multe dintre ele. Așa că am fost tentată să zic: scriu orice.

Problema e că nu înțelege nimeni ce faci, de fapt. Scrii emailuri? Și articole? Și script-uri? Și social media? Și brand messaging?

Alege maxim 2-3 servicii pentru care vrei să fii mai cunoscut. Să știe lumea: Gigel is your man for web copy. E altceva că dup-aia clientul te întreabă: auzi, știi să-mi faci și niște postări de Facebook?

Nu te crampona prea mult de denumiri și descrieri la început. Keep is simple și testează. Vezi la ce răspunde lumea. Vezi ce cer clienții mai des.

Poziționarea și specializarea vin deseori organic.

Organizarea timpului

Cel mai bine funcționează să-ți organizezi taskurile pe categorii și să-ți dedici perioade din zi sau zile întregi unui anumit tip de muncă. Ajută cu concentrarea și eficiența.

În practică, lucrurile sunt mai haotice, cel puțin pentru mine. Nu reușesc să mă țin de un program și de obicei iau taskurile la rând, în funcție de urgență și chef. Nu e un sistem ideal, dar funcționează. Am decis să nu pun momentan extra presiune pe mine cu asta și să mai optimizez în timp.

Dar mă ajută foarte mult că nu am ședințe decât ocazional. Că nu simt că trebuie să fiu conectată la un chat de serviciu. Că pot ieși la alergat și, dacă decid să-mi iau o cafea să rămân în parc, pot s-o fac fără să mă simt vinovată.

Concediul sau timpul liber nu e la fel de bine delimitat, iar asta nu e neapărat bine. Dar ține doar de mine să schimb ce nu merge.

A fost o decizie bună să devin freelance writer?

Da. Dacă nu, aș fi trăit în continuare cu gândul: ce-ar fi dacă? Și încerc să-mi rezolv aceste gânduri cât pot și am resursele s-o fac.

Nu am făcut nici 10% sau poate nici 1% din ce mi-am propus. Dar simt, cel puțin deocamdată, că sunt în direcția potrivită. E un greu pe care am chef să-l duc, față de un greu care simțeam că mă copleșește.

Învăț multe în perioada asta, iar asta e cel mai important pentru mine.

Poate o să trag concluzii și la doi ani. Sau la cinci. Poate nu. Până atunci, dacă ai întreabări sau pot ajuta cu un sfat, nu ezita să lași un comentariu mai jos sau să-mi scrii pe sabina [at] blacusens [punct] ro.

Resurse pentru freelance writers, și nu numai

• Freelance writing coach podcast
• Zest Podcast
• Viața de freelancer podcast
• Cursuri de scris
• NO.MAD Talks – comunitate de freelanceri

Am povestit despre experiența de freelancer și pentru IQads.

Foto: Andrei Zafiu