Acum doi ani scriam câteva sfaturi și lecții după primul an de freelancing: bătălii administrative, greșeli de evitat și strategii pentru un început (cât de cât) reușit pe calea independenței.
Azi m-am întors la birou după o vacanță de două săptămâni cu sentimentul că nu vreau să mă întorc la birou. Un sentiment care în viața de angajat mi-a dat mereu de gândit: ce caut eu aici? are rost să continui? e timpul să caut altceva? ce nu merge?
Dar acum lucrez pe cont propriu. Am clienți care-mi plac și cu care mă înțeleg, un venit stabil și satisfăcător, libertatea să-mi fac programul și să-mi iau zile sau ore libere când vreau și cam tot ce-mi imaginam acum 3+ ani când am pornit pe drumul ăsta.
Aproape tot.
Mi-am dorit ce am descris mai sus, dar și să am mai mult timp pentru a dezvolta proiecte la care țin și care-mi aduc sens: o carte la care lucrez de vreo șapte ani (on and off, mai mult off), o serie de produse digitale și cursuri prin care să-i ajut pe alții să scrie mai bine, mai multe articole de blog și, în general, mai multe lucruri pentru sufletul meu de scriitor-nu-doar-în-slujba-altora.
Iar partea asta din urmă nu mi-a ieșit (încă).
Lucrurile pe care le-am scris în articolul de după un an de freelancing rămân valabile și le aplic în continuare eficient. Așa că partea în care-mi vând abilitățile și experiza merge. Dar, în același timp, îmi vând și timpul. Iar timpul e, desigur, o știu și copiii de cinci ani a căror vacanță s-a încheiat pe 7 septembrie, limitat.
Am pornit cu gândul că vreau un business mic. One-woman operation. Solopreneur. Iar de aici cred că a venit greșeala de a nu petrece suficient timp dezvoltând businessul. Chiar dacă e mic, nu înseamnă că nu trebuie să crească în feluri care îmi eliberează timpul. Chiar dacă sunt doar eu la butoane, nu înseamnă că mașinăria trebuie închisă când lipsesc. Chiar dacă sunt un bun specialist, nu înseamnă că nu trebuie să fiu și un bun antreprenor.
După luna (anii) de miere
În primii ani de freelancing ești mânat de entuziasmul noului proiect (muncesc pentru mine, iei!) și de amintirea motivelor care te-au făcut să renunți la job (ședințe nesfârșite, șefi capricioși, lipsa de control asupra timpului etc.).
Entuziasmul poate ascunde semnele primelor frustrări. Muncești mult, dar muncești pentru tine. Te simți obosit, dar clienții te apreciază. Munca nu e cea mai satisfăcătoare, dar câștigi mai bine decât la job.
Frustrările se adună totuși și pot deveni insuportabile.
Semne că luna de miere s-a încheiat:
- te simți ca la job (și cam ești la job, doar că business-ul ți-e șef acum)
- munca nu te satisface întru totul (dar, hei, nu e nici chiar așa de neplăcută)
- te simți prea obosit să faci și altceva în afară de munca pentru clienți, dar și prea obosit să schimbi ceva
- activitatea de bază care altădată îți făcea plăcere începe să se simtă ca o corvoadă
- cauți scurtături și riști să greșești (ceva de neconceput la începuturi)
Felicitări, ai reușit să fii freelance writer (sau freelancer, în general), dar nu ești chiar free.
- businessul nu există fără tine
- nu muncești, nu câștigi
- pleci în vacanță, dar compensezi cu muncă extra înainte și după
- îți asumi toate riscurile
- te trezești de pe-o zi pe alta cu noi taxe, impozite și biruri
Și altele.
Ce faci când freelancingul scârțâie?
Te întorci la job? Poate pentru unii e un răspuns – și nu e unul greșit -, dar eu nu-mi doresc asta.
Cred că faza prin care trec e doar o fază. Și aleg să o văd ca pe una de creștere. Așa cum în primul an am acceptat și proiectele greșite, dar am spus stop și m-am redresat, în anul al patrulea încerc să fiu și antreprenor, nu doar executant. Să mă gândesc și la designul plugului, nu doar să trag la el.
E ușor și firesc, cred, să cazi în capcana execuției, să te bucuri că-ți iese treaba pe cont propriu, dar să uiți de ce ai pornit pe acest drum. Eu am pornit pentru independență (timp, loc, bani) și mai mult sens în muncă. Sunt mulțumită cu ce am realizat până acum, dar nemulțumită pentru că stagnez de ceva timp.
Lucrez la soluții. Sper ca într-un articol viitor să pot spune și ce a funcționat (și ce nu). Până atunci, citesc, ascult, încerc. Și scriu.