Ioana Chicet-Macoveiciuc: Îmi doresc ca niciun copil să nu mai fie agresat (Zest #24)

Printesa Urbana


Deși inventat dintr-o joacă, brandul Prințesa Urbană este astăzi unul care are în jur o comunitate loială și numeroasă. În spatele lui este Ioana Chicet-Macoveiciuc, fostă jurnalistă și actualmente scriitoare pe blog și autoare de cărți pentru copii și oameni mari.

Ioana scrie, în primul rând, din nevoia de a se înțelege pe ea însăși. Apoi scrie pentru că vrea să schimbe lucruri și crede în puterea cuvintelor. Misiunea ei în tot ceea ce face este să contribuie la o societate în care niciun copil nu este agresat. Mi-a povestit despre vulnerabilitate, momente dificile, lecții învățate, experiența de a scrie cărți și de a trece de la un public mic și prietenos la unul mare și divers.


Au fost menționate:

Te iubesc orice ai face
Adevărul gol-goluț
Mami și tati se poartă ciudat
O să te țin în brațe cât vrei tu și încă o secundă
Semn că te am


Note interviu:

1:50 Despre pasiunea pentru matematică și trecerea spre jurnalism.

5:50 Eu am văzut-o pe mama scriind. Scria romane pentru ea pe care le ținea în sertarul de la noptieră. Și tata a scris poezii. Tatăl lui tata a publicat poezii.

8:00 Sorin Preda, cu care am făcut pregătire pentru intrarea la facultate, a fost profesorul care mi-a arătat că pot să scriu, cum să scriu mai bine și cum să-mi evaluez scrisul.

10:00 Am scris mulți ani pentru reviste. Făceam fie adaptări, fie articole originale.

13:00 Scriu foarte simplu. Scriu ca și cum aș vorbi. Ne lipsește asta. Să spui lucrurile fără prețiozitate și aroganță.

17:00 Când scrii o carte, ai nevoie de un plan. Dar mi s-a întâmplat și să scriu o carte pornind de la o imagine, fără să am fișele de personaj și planul. Cel mai important este să identifici emoția pe care vrei s-o exprimi.

19:00 Mi se pare că în țara asta copiii și femeile nu sunt oameni, doar bărbații sunt, iar femeile și copiii sunt niște specii care trebuie îmblânzite.

20:30 Nu scriu cu judecată, dar uneori scriu cu patimă când văd copii trași de păr, loviți.

22:00 Trecerea de la un public mic și prietenos la unul mare și varit a fost treptată și asta m-a ajutat. Dacă aș fi fost aruncată brusc în asta probabil că aș fi înnebunit sau aș fi renunțat.

23:00 Eu am o nevoie uriașă de validare din partea tuturor pentru că încerc să umplu o găleată cu stimă de sine care nu are fund.

28:00 Ce mă ajută cel mai mult în situațiile dificile este motivația mea supremă: îmi doresc ca niciun copil să nu mai fie agresat. Eu pentru asta muncesc. Eu mă expun pentru că știu că asta schimbă lucruri în alții. E și un proces terapeutic pentru mine, chiar dacă e greu.

31:00 Cele mai multe texte scrise cu patimă nu le public. Sau le editez după o vreme. Sunt multe filtre înainte de publicare.

33:50 La nicio carte nu a fost la fel cu cea dinainte.

39:00 Cărțile nu sunt doar fun pentru copii, îmi doresc să și ajut părinții.

42:00 Despre Semn că te am.

45:40 La bază este nevoia mea de a înțelege scriind, de a mă vedea pusă în cuvinte. Cuvântul chiar poate să schimbe, în bine sau în rău, foarte multe lucruri.

49:00 Oamenii mă citesc în număr mare și sunt cu mine pentru că mă cred că sunt sinceră. Oamenii taxează imediat. Dacă mă apuc să fac porcării, îmi întorc spatele.

50:30 Caută adevărul despre tine și spune-l și altora.


Unde poți asculta Zest:

Spotify https://spoti.fi/2BjRRjr
iTunes https://apple.co/2Bg3zvn
Pocketcasts https://pca.st/7ss0
Stitcher http://bit.ly/2G5z4MH
Overcast http://bit.ly/2G4nLEx
PlayerFM http://bit.ly/2WE6gjl

Orice player folosești, nu uita să Subscribe ✅

Ți-a plăcut? Trimite cuiva interesat:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *