scris

Adrian Teleșpan: Rușinea și lenea sunt cei mai mari dușmani ai scrisului (Zest #33)

Eram în avion spre New York. Abia decolasem. Lângă mine, Andreea citea de zor o carte din care mai avea doar câteva pagini. Mi-era cunoscut numele autorului. Lucrasem în aceeași televiziune. „Am luat și altă carte la mine, dar n-am mai avut răbdare. Am vrut să văd cum se termină”, mi-a zis Andreea, când am întrebat-o de ce a cărat-o degeaba cu ea, într-un bagaj și așa limitat.…

Tatiana Țîbuleac: Mi se pare plictisitor să fii corect în scris (Zest #30)

Cei care-i citesc cărțile vor să o cunoască și să o asculte. Scrie dens, cu emoție și poezie. Nu se gândește la reguli, ci la ce-i place să facă. Găsește bucurie în scris, și asta se vede și se simte în textele ei.

Tatiana a copilărit la Chișinău, a studiat jurnalismul – pentru că nu se pricepea la matematică și chimie, spune ea, și a lucrat mai întâi în presa scrisă și apoi la Pro TV Chișinău, timp de zece ani.…

Diana Bădica: Nu e greu să vrei să scrii, ci să perseverezi (Zest #26)


Diana Bădica este scriitoare cu job de zi în domeniul resurselor umane. Scrie încă din școală și se simte în elementul ei când face asta. A debutat în 2014 cu volumul de poezii Enșpre mii de dimineți și a publicat proză scurtă și articole în revistele Iocan, Observator cultural, Dilema Veche și Decât o Revistă.

În 2019, a apărut Părinți, un roman despre copilăria în perioada de tranziție, în care ne regăsim cu toții: copiii, părinții, vecinii și prietenii de la bloc.…

Liviu Iancu: Merită să te jupoi pentru o carte (Zest #25)


Un prieten i-a recomandat Xanax prietenului meu. I-am zis că mai bine mi-o împrumută mie, că poate fac și interviu cu Liviu Iancu. „Nu știu, e o carte așa, mai de băieți”, mi-a răspuns.

Liviu Iancu n-a scris pentru băieți, deși multe întâmplări sunt fără perdea, draperie și chiar geamuri. S-a supărat mama lui pe el, dar a înțeles. S-a supărat și un vecin, deși fiul lui i-a zis să treacă peste, că Liviu l-a luat de pe stradă și l-a pus în literatura română.…

Ioana Chicet-Macoveiciuc: Îmi doresc ca niciun copil să nu mai fie agresat (Zest #24)


Deși inventat dintr-o joacă, brandul Prințesa Urbană este astăzi unul care are în jur o comunitate loială și numeroasă. În spatele lui este Ioana Chicet-Macoveiciuc, fostă jurnalistă și actualmente scriitoare pe blog și autoare de cărți pentru copii și oameni mari.

Ioana scrie, în primul rând, din nevoia de a se înțelege pe ea însăși. Apoi scrie pentru că vrea să schimbe lucruri și crede în puterea cuvintelor.…

Luiza Vasiliu: Vrem să strângem rândurile între jurnaliști și cititori (Zest #23)

Face interviuri de invidiat, scrie despre lucrurile care contează și pornește proiecte editoriale unde poate să stabilească regulile. Pe Luiza Vasiliu pe o știți ca reporterul de la Casa Jurnalistului care a scris despre cazul doctorului Gheorghe Burnei – una dintre anchetele jurnalistice cu cel mai mare impact din ultimii ani. Luiza e cunoscută și ca editorul coordonator al revistei Scena 9, o publicație de cultură făcută „așa cum ne-am imaginat că ar trebui să fie”.…

Ana Barton: Când scrii, îți dai voie să fii fericit (Zest #22)

Poveștile Anei Barton au muzicalitate. Discutând cu ea, am aflat și de ce. Cărțile ei sunt coruri unde toată lumea trebuie să-și facă treaba. Iar ea are grijă de coriști – să nu bea rece, să fie fericiți și să cânte armonios. Cât am vorbit, ne-au cântat și nouă pe fundal Radiohead, Oasis și Bucureștiul. Am aflat cum își construiește Ana poveștile, ce a vrut să transmită prin Nemuritorii de rând, cum o vizitează ideile și cum le seduce ea pe ele.…

Simona Tache: Scrisul e o iubire așezată (Zest #20)

Ca într-un Inception al cititului, nu-mi amintesc când am descoperit-o pe Simona Tache. Știu doar că, la un moment dat, râdeam copios la textele ei și eram invidioasă că eu nu scriu așa. Simona spune că umorul e un mușhi care se antrenează. Mai spune că era convinsă că nu poate să scrie bine, până într-o zi când s-a produs un click.…