Nu poți uita o întâlnire cu Raluca Feher, la fel cum nu poți uita un text scris de ea. Face observații îndrăznețe, care dor și amuză în același timp. Poartă cercei cu supereroi, vrea să spună adevărul și speră că anii de după Revoluție nu au trecut degeaba. A publicat recent Să nu râzi :((, un roman la care te trezești că vorbești singur și râzi la metrou (în ciuda indicației de pe copertă).
Raluca și-a început cariera în presă și este astăzi președintele Frontline Club Bucharest, care susține jurnaliștii și presa de calitate. La începutul anilor 2000, a intrat în publicitate și a devenit unul dintre cei mai apreciați copywriteri și creativi din România. După un an sabbatical în America de Sud, și-a adunat notițele pe blog și apoi într-o carte: America dezgolită de la brâu în jos vol I. Au urmat America dezgolită de la brâu în jos vol II și Spendidul Loc al Fericirii Supreme.
Am vorbit despre cărțile ei, despre dorința de a scrie bine – și nu doar de a lovi cititorii în moalele capului, despre valorile din societatea românească, dar și despre cum se ascultă Jamiroquai la o măcelărie din Buenos Aires. ▶
Au fost menționate:
Perioada Sturm und Drang
Liviu Iancu, Xanax
Saul Bellow, Herzog
Chrystia Freeland, Plutocrats
Kurt Vonnegut
Note interviu:
2:00 Despre Să nu râzi :((.
2:20 Mi-am dat seama că-mi distrug familia și că n-o să mai vorbească nimeni cu mine vreodată și că trebuie să descopăr o formulă prin care să îndepărtez acest pericol al infarctului. Durata de rescriere a fost mult mai lungă decât durata de scriere.
5:30 În primă fază, cartea era scrisă la persoana întâi. Apoi am încercat să am două planuri și să împart personajele în eu-mortul și eu viul, supraviețuitorul.
6:20 Marea majoritate a literaturii noastre e compusă din short stories. Mi se pare că nu suntem capabili să avem o chestie mai mare și să gândim romane. Ne plictisim scriind.
8:50 Am făcut liceul de mate-fizică. Dacă nu crăpa Ceaușescu, ajungeam prelucrător prin așchiere.
12:10 Am făcut Științe Economice, Contabilitate și Informatică de Gestiune. În anul întâi, am cunoscut un băiat care era la Silvicultură și mi-a zis „hai la ziarul studenților să scrii despre muzică”. Era perioada în care se forma presa.
13:20 Despre primele experiențe ca jurnalist.
14:10 Aș vrea să scriu o carte despre uciderea spiritului în media românească.
15:10 În 2000, în plină autocrație pesedistă, am zis că nu se mai poate, ar trebui să mă apuc de altceva. Am zis să mă apuc de publicitate că am imaginație. Mă gândeam că, dacă ai imaginație, pac, te apuci de publicitate. Nu era așa. Am avut noroc că aveam la bază științele economice și înțelegeam ceva. Plus că, în jurnalism, ai contact cu oamenii și începi să ai un fel de bun simț.
16:30 În 2011, mi-a pocnit capul și am zis, băi, sabbatical. Am plecat în America de Sud pentru un an, unde am început să scriu mici note, care au devenit foarte mari și a devenit un fel de dependență. Mi-am dat seama că e un antrenament pe care îl faci cu cuvintele.
18:20 Am rescris într-o lună ce scrisesem pe blog și așa a apărut America dezgolită de la brâu în jos. A fost suprinzător de bine primită.
21:00 Întotdeauna când se făceau topuri, eu nu apăream pe nicăieri. Nu, că tu nu scrii literatură, tu scrii cărți de călătorii.
25:00 Despre salariile din publicitate și presă și dacă poți trăi ca scriitor în România.
30:30 Despre experiența de jurnalist în Iugoslavia, în timpul războiului.
33:00 Pe mine mă obsedează de ce avem noi părerea asta bună despre noi. Există toată această mitologie că noi suntem foarte șmecheri, dar că au conspirat istoria și destinul ca să ne distrugă.
36:10 Despre muzeul traiului în comunism din Brașov și despre planuri de călătorie.
45:30 Zona de impostură combinată cu aroganță este pretudindeni la noi. La noi în societate este un dispreț imens pentru femeia de serviciu, chelner, vânzător. Dar tu nu disprețuiești hoțul!
47:30 Mă bucur că am fost în stare să descriu atât de fidel mecanismele și relațiile, dar nu știu dacă asta are valoare literată. Sunt cărți care te izbesc în moalele capului, dar care sunt doar niște topoare.
48:50 Am încercat să fie adevărat și să zici „băi, frate, cum scrie asta!”.
Unde poți asculta Zest:
Spotify https://spoti.fi/2BjRRjr
iTunes https://apple.co/2Bg3zvn
Pocketcasts https://pca.st/7ss0
Stitcher http://bit.ly/2G5z4MH
Overcast http://bit.ly/2G4nLEx
PlayerFM http://bit.ly/2WE6gjl
Orice player folosești, nu uita să Subscribe ✅