Manipularea prin știri false (fake news) are consecințe reale și grave în societate. De exemplu, poate determina rezultatul alegerilor. Este deja faimos cazul campaniei electorale din 2016 a lui Donald Trump, când sute de site-uri au publicat informații îndoielnice, promovate apoi masiv în social media. Problema cu știrile false este că fiecare crede că el este imun la dezinformare, când, de fapt, este ușor de manipulat. Vinovate de senzația asta sunt erorile cognitive, care ne „păcălesc” creierul și ne dau un fals simț al dreptății.
Un sondaj din 2018 arată că americanii fac cu greu diferența între fapte și opinii. 25% dintre repondenți au clasificat greșit aproape toate afirmațiile pe care le-au văzut și 50% au avut probleme cu o parte dintre afirmații. Doar circa 25% au reușit să identifice corect un fapt sau o opinie în toate cazurile.
Abilitatea de a diferenția între tipuri de articole, de a judeca dacă o sursă e credibilă sau nu, de a „mirosi” un fals este determintă de diferiți factori precum nivelul de educație, expunerea la diferite medii și tipuri de informație sau competențele digitale. Dar nimeni nu este imun la fals. Erorile cognitive ne predispun pe toți la a judeca lucrurile eronat.
Giovanni Luca Ciampaglia și Filippo Menczer, cercetători la Universitatea din Indiana specializați în studiul știrilor false, au identificat trei tipuri de biasuri cognitive care contribuie la succesul dezinformărilor.
1. Erori cognitive la nivel de individ
Creierul e indundat de informație în fiecare zi și inventează scurtături pentru a face față. Scurtăturile sunt utile, dar uneori duc la erori de judecată. De exemplu, oamenii tind să judece o știre după titlu și să o dea mai departe, fără a mai avea răbdare să parcurgă textul sau să verifice sursa informației. De asemenea, oamenii tind să creadă informațiile care sunt compatibile cu ceea ce cred deja și să le respingă pe cele care le contrazic opiniile.
2. Erori la nivel de grup și societate
Suntem influențați de ce cred prietenii noștri și oamenii cu care avem lucruri în comun. Astfel, cercurile noastre din social media devin adevărate „bule” în care ne validăm unii altora aceleași păreri la nesfârșit. Cercetătorii de la Universitatea din Indiana au descoperit că pot ghici ce inclinații politice are un utilizator de Twitter doar analizând părerile prietenilor lui.
3. Erori cognitive determinate de algoritmi
Platformele de social media și cele de căutare folosesc algoritmi pe baza cărora afișează utilizatorilor o informația sau alta. Acești algoritmi favorizează informațiile considerate relevante pentru fiecare utilizator. Aici se formează un cerc vicios: utilizatorul tinde să acceseze informații care îi plac, algoritmul învață și-i afișează tot mai multe informații din aceeași categorie. De asemenea, algoritmii favorizează și conținutul popular, iar ce obține multe clickuri nu e neapărat și ceva de calitate sau adevărat.
Erori cognitive frecvente
Scurtături cognitive
Ne place s-o luăm pe scurtături. Am evoluat să optimizăm procesele cognitive, așa că preferăm rezolvările simple. Nu vrem să analizăm intens fiecare informație care ne iese în cale, zi de zi – cum ar fi să discernem dacă fiecare știre care apare în news feed este adevărată. Așa că tindem acceptăm cu ușurință ce vedem, dacă, de exemplu, vine dintr-o sursă care pare de încredere.
În cartea Thinking, Fast and Slow, Daniel Kahneman, laureat al Premiului Nobel pentru economie, teoretizează că avem două sisteme cognitive: unul rapid, care ia decizii instinctiv și emoțional, și unul încet, analitic, care ia decizii bazate pe logică. Printr-o serie de experimente, Kahneman arată că aceeași persoană poate ajunge la concluzii diferite pe baza acelorași informații, în funcție de sistemul pe care îl accesează. În mod evident, sistemul preferat de creier este cel rapid, accesat cu ușurință. Sistemul rațional presupune un efort de rediercționare a atenției și de analiză.
Kahneman subliniază și el că tindem să avem prea multă încredere în abilitățile noastre cognitive. Credem că înțelegem mai mult decât e cazul, mai ales când privim în retrospectivă.
Disonanța cognitivă și confirmarea credințelor deja existente
Disonanța cognitivă se referă la faptul că mintea nu poate crede simultan două idei contradictorii. Creierul va căuta o rezolvare când întâmpină ceva ce contrazice ceea ce știe deja. De cele mai multe ori, rezolvarea constă în respingerea ideii care nu e în acord cu setul de valori și cunoștințe deja acceptat.
Soră cu disonanța cognitivă este confirmarea a ceea ce credem deja (confirmation bias). E simplu: dacă o informație ne confirmă părerile, o acceptăm fără prea multe piedici. Considerăm că am depus deja efortul de a analiza ideea respectivă, iar una care vine să o întărească nu poate fi falsă.
Putem observa asta cu ușurință în social media. Să zicem că nu ne place Ludovic Orban. Dacă ne apare o informație care zice că Orban a făcut un lucru bun, prima reacție este să respingem ideea pentru că, în mintea noastră, persoana este asociată cu sentimente negative. Sunt mici șansele să analizăm informația să vedem dacă nu e cumva Orban chiar a făcut un lucru bun. Dacă, dimpotrivă, ne place Ludovic Orban, vom accepta cu ușurință informația respectivă, din nou, fără să o analizăm prea mult.
Evaluarea greșită a părerilor celorlalți
O altă tendință pe care o avem este să nu evaluăm corect părerile celorlalți. Putem avea impresia greșită că ceea ce credem noi e o părere populară în societate pentru că suntem înconjurați de oameni similari, când, de fapt, lucrurile stau diferit.
Așa se face că în cazul unor alegeri, de exemplu, putem să supraestimăm mult puterea partidului sau candidatului care ne place, pentru că alegem să vorbim doar cu oameni care-l susțin. Dăm like paginilor favorabile și citim știri care ne confirmă credințele. Apoi suntem șocați în ziua votului să aflăm că suntem în minoritate și că o mare parte din societate votează diferit.
Evaluarea greșită a rezistenței la manipulare
Sigur ți s-a întâmplat să privești cu superioritate o persoană care a căzut pradă știrilor false. Să pufnești când vezi un unchi mai în vârstă care distribuie știri de pe site-uri dubioase. Lor li se întâmplă pentru că nu știu mai bine, dar tu știi cum să te păzești de informații false, nu-i așa? Greșit.
Este o eroare cognitivă în sine să crezi că informația falsă îi afectează pe alții mai mult decât pe tine. De fapt, îți supraestimezi abilitățile de rezistență la manipulare, fapt confirmat și de un studiu realizat de cercetători români.
Mai multe erori cognitive, găsești aici: The psychology of misinformation
Cumulate, toate aceste tipuri de bias contribuie la răspândirea și popularitatea știrilor false și informațiilor manipulate. Chiar dacă ai impresia că ai discernământ, de multe ori e ușor să crezi ce vrei să crezi, mai ales când totul din jur pare să te conducă spre aceeași concluzie.
E important să realizăm că toți suntem victime ale acelorași tipuri de manipulări – unele intenționate, altele accidentale, și să înțelegem că:
- opiniile tuturor sunt influențate și confirmate de preferințele personale, de grupul de prieteni și de algoritmi
- toți avem impresia că avem dreptate și e ușor să ne grupăm în „noi” versus „ei”
- trebuie să facem un efort conștient și constant să identificăm și să combatem erorile cognitive – atât la nivel personal, cât și la nivel de societate.
De ce am face un efort să înțelegem? Pentru că altfel o să facă altcineva efortul ăsta pentru noi și o să ne servească pe tavă păreri care nu ne servesc neapărat interesele. Mai mult, e important să înțelegem cum funcționează erorile cognitive pentru a le identifica la alții și pentru a putea comunica mai eficient cu ei. Știm cât de greu este să schimbăm părerea cuiva, dar, dacă reușim să înțelegem procesele din spatele convingerilor, avem mai multe șanse să purtăm o discuție constructivă, și nu una care se lasă cu nervi și injurii.