Senzațional! N-o să-ți vină să crezi! Și nici n-ar trebui, pentru că probabil ai în față o știre falsă. Unde? La televizor, pe Facebook, pe site-urile de știri și cam pe oriunde, zilele astea. Știrile false nu vin cu un semn roșu pe ele, deși uneori țipă “incredibil” de tare la tine. Știrile false din bula ta nu sunt evidente, doar cele din bula altora. Știrile false sunt de multe ori inofensive, dar au potențialul să schimbe soarta societății.
Ce sunt știrile false?
O știre falsă este o informație prezentată ca fiind adevărată, de o sursă aparent de încredere, dar care este, de fapt, o exagerare sau minciună. Sunt mai multe tipuri de știri false:
- Știri false care sunt publicate și distribuite cu bună știință, cu scopul de a dezinforma, manipula sau pentru a atrage audiență sau un număr mare de vizitatori pe un site.
- Știri care pot avea un grăunte de adevăr, dar care sunt exagerate sau scoase din context, pentru a crește potențialul de viralitate.
- Știri greșite publicate în grabă, de multe ori preluate din alte surse și neverificate.
Pentru mine, simpla alăturare a termenilor “știre” și “falsă” este greșită. O știre este un calup de informații care anunță o noutate – un eveniment, o actualizare sau o schimbare de situație, o declarație de interes public. Știrea se bazează pe fapte observate și raportate de jurnaliști sau de alte persoane/instituții care au acces la informație și credibilitatea de a transmite lucrurile corect și obiectiv.
Poate un termen mai potrivit decât știri false e cel de propagandă? Zic și eu.
PROPAGÁNDĂ, propagande, s. f. Acțiune desfășurată sistematic în vederea răspândirii unei doctrine politice, religioase etc., a unor teorii, opinii, pentru a le face cunoscute și acceptate, pentru a câștiga adepți. – Din fr. propagande.
De ce avem știri false?
Cred că s-au petrecut două fenomene care au dus la apariția știrilor false:
- Nevoia televiziunilor și site-urilor de știri de a publica mult și repede. În ultimii ani, calitatea a fost dată la schimb pe cantitate și viteză. Una dintre regulile de baza ale jurnalismului – verificarea informației din trei surse înainte de publicare, a fost, treptat, abandonată. A fost rea-voință la mijloc? Nu neapărat. Mulți s-au dus cu valul pentru a supraviețui pe piață. Dar alții au dus-o prea departe și au uitat complet de etică.
- Apariția oportunității de a manipula opinia publică. Mulți au înțeles că e o pâine de mâncat din scăderea standardelor privind informația. Publicul consumă ce i se dă și e avid de senzațional. Abundența de informație și obișnuința de a consuma fără filtru a lăsat masele naive și expuse la încercările de manipulare ale oricui. Cu relații într-o instituție de presă sau cu un buget de lansare a unui site poți publica ce vrei tu. Iar social media transformă scânteia în foc.
Al treile fenomen, care a existat dintotdeauna și care a permis primelor două să ia avânt, este nepăsarea oamenilor când vine vorba de informația pe care o consumă. Din lipsă de timp, chef sau din comoditate, publicul mănâncă tot ce i se pune pe tavă și, uneori, dă și mai departe. Pardon, nu chiar tot. Și mai periculos, publicul consumă ce e în concordanță cu propriile păreri. Așa se naște faimoasă “bulă”, adică cercul de prieteni și surse de informare care îți dau întotdeauna dreptate și care te fac să crezi că toată lumea gândește la fel.
Bulele sunt periculoase pentru că 1) te fac să respingi păreri diferite, care pot fi bazate pe fapte, 2) îți creează o realitate alternativă, care poate fi distorsionată, 3) te pun într-un conflict (de multe ori artificial) cu alte segmente ale populației – conflict care nu face decât să servească intereselor manipulatorilor.
Știri false, consecințe reale
Gigantul Facebook a primit un val de critici după alegerile prezidențiale din SUA din 2016. Multe voci susțin că știrile false distribuite masiv prin social media au influențat rezultatul scrutinului. Distribuirea informațiilor potrivit cărora vaccinarea copiilor are efecte negative asupra sănătății duce deja la ceea ce ar putea fi considerată o epidemie de rujeolă. Săracul Soros a sponsorizat mai mulți protestatari decât ar fi putut visa vreodată, decredibilizând mișcări de protest din România, dar și din SUA (votanții lui Trump erau convinși că persoane plătite de Soros au protestat la mitingurile de susținere ale candidatului).
Lista de exemple de știri false care influențează puternic opinia publică e lungă. Mai sunt și știri false aparent inofensive, create pur și simplu pentru a atrage click-uri pe site-uri. Știri legate de vreme, de nutriție, de diferite vedete de carton sau de fenomene paranormale sunt deseori inventate sau exagerate fără scrupule. Răul aici e că lumea se obișnuiește să fie mințită, să fie atrasă în capcană, să dea click pe orice și să accepte această realitate alternativă. Știrile aparent inofensive sunt contextul în care cele cu adevărat periculoase câștigă teren.
Cum recunoști știrile false
E important să recunoaștem știrile false înainte să le credem. Trebuie să avem filtrele instalate și curățate pentru că odată o părere creată, devine foarte greu să ne-o mai schimbăm. Chiar dacă aflăm fapte și informații credibile care ne contrazic, rezistența la schimbare e mare.
În plus, facem o mare favoare societății dacă nu mai credem toate prostiile și, mai mult, nu le dăm mai departe.
Iată câteva semne și metode care să te ajute să identifici știri false:
- Dacă sună prea bine/rău să fie adevărat, probabil că nu e. E de bun simț.
- Titlurile cu cuvinte senzaționale ascund, de cele mai multe ori, non-știri. Adică nu s-a întâmplat nimic, de fapt. Au luat o chestie mega-banală (o femeie cu șosete în dungi în tramvai) și au transformat-o într-o chestie aparent interesantă (Senzațional! N-ai să crezi cum a ieșit din casă! Oamenii din metrou au înlemnit FOTO).
- Titlurile laconice încearcă să te inducă în eroare. O practică a așa-ziselor site-uri de știri este să anunțe un deces în stilul “A murit un mare artist!”, când, de fapt, era un mare artist în cercul lui de prieteni. Sau să anunțe o furtună de zăpadă care are loc în Canada, dar care, fără informația completă, să pară că e la noi. Puteți fi siguri că dacă artistul e cu adevărat mare sau dacă ne lovește zăpada de mâine, informația e suficient de importantă în sine să nu fie nevoie să o ascundă după titluri laconice.
- Sursa, sursa, sursa. Adică verifică de trei ori sursa știrii și pune informația în context. E un site cu reputație proastă? E un site de care n-ai auzit în viața ta? Pe bara din dreapta rulează alte 20 de știri fantasmagorice? E un site sau post de televiziune despre care se știe că are anumite afinități politice? Amintește-ți că să faci un site e ieftin și aproape oricine poate emite păreri cu iz de știre pe internet și la tv. Dacă e citată o sursă (o organizație, un doctor, un institut de cercetare), caută să vezi cine e și ce mai zice lumea despre ea.
- Știrile date de o singură sursă sunt suspecte. Și nu mă refer aici la știri locale sau informații de nișă, care nu prezintă interes pentru publicul larg. Mă refer la știri importante, care ar fi în mod clar de interes, dar pe care nu le găsești decât într-un singur loc. Înainte să te revolți și să dai share cu “Nu pot să cred așa ceva!”, mai deschide 2-3 site-uri, mai schimbă postul de televiziune și vezi dacă mai dă cineva informația.
- Citește/ascultă cu atenție informația (și nu doar titlul/burtiera!). De multe ori, nu trebuie să parcurgi mai mult de câteva rânduri să-ți dai seama că ai în față o mare exagerare sau minciună. Vezi ce surse citează articolul, cât de sigură e informația, dacă se bazează pe niște presupuneri sau pe fapte verificabile. Aici intră multe știri exagerate despre măsuri care ar putea fi luate de Guvern sau Parlament. De exemplu, un parlamentar amărât pune și el un proiecțel de lege care nu o să fie votat în veci, dar presa îl preia ca și cum legea deja e dată și intrată în vigoare. Ușor cu pianul pe scări!
- Verifică data evenimentelor. N-o să-ți vină să crezi! Dar multe știri sunt pur și simplu reciclate. În categoria asta intră în special cele legate de fenomene paranormale sau spectaculoase, dar, din păcate, și știri legate de accidente. Lipsa de scrupule din unele redacții te-ar uimi. Dă un Google rapid cu titlul știrii înainte să te panichezi.
- Pozele neclare sau ciudate sunt momeală. De cele mai multe ori, pozele care îți stârnesc o curiozitate bolnavă nu au nicio legătură cu conținutul știrii și sunt alese special pentru a te face să dai click. Alături de un titlu senzațional (dar care nu spune mare lucru), avem rețeta perfectă pentru click-uri grămadă.
Opinii, editoriale și pamflete
A nu se confunda știrile false cu articolele care, prin natura lor, sunt subiective sau satirice și care sunt un gen aparte. Am văzut luate de bune și distribuite ca știri articole care erau clar opiniile proprii, personale și profund subiective ale autorilor și care conțineau exagerări tocmai pentru a ajunge la o concluzie. Acest gen de articole sunt, de cele mai multe ori, marcate ca atare și au o poză a autorului destul de vizibilă.
De asemenea, un pamflet nu este o știre falsă. Site-uri precum Times New Roman sau The Onion creează articole care pornesc de la realitate, dar pe care o satirizează. Tocmai pentru că publicul știe natura site-urilor, articolele nu pot fi considerate minciună sau manipulare.
Donald Trump, tăticul știrilor false
Știrile false nu mai sunt un secret rușinos. Lideri mondiali precum Donald Trump mint fără scrupule și sunt sursa multor știri false, preluate ca atare de milioane de susținători. După cum spune John Oliver în monologul lui Trump vs. Truth, actualul președinte american e în stare să stea în ploaie și să spună că e soare.
Minciunile sunt prezentate ca “fapte alternative”, o etichetă periculoasă care vrea să justifice falsul. Când unul dintre cei mai puternici oameni din lume folosește știrile false ca să modeleze realitatea cum îi convine, se cheamă propagandă și trendul va fi preluat de toți liderii cu apetență pentru manipulare și autocrație. Pentru că acum e ok. Pentru că devine un fapt acceptat.
Nu e în regulă ca instituțiile de presă, instituțiile statului, politicienii și oricine altcineva care are mijloacele să mintă publicul să o și facă. Nu e OK să ne uităm cum falsul este, treptat, acceptat ca parte din ciclul informațional și luat ca atare. Nu spunem “asta este” și mergem mai departe, ci căscăm bine ochii, suntem atenți la ce informație consumăm și atragem atenția atunci când cei din jurul nostru nu recunosc minciuna. Și taxăm, cum putem, falsul. De acord?