Eli Bădică este sufletul din spatele colecției n’autor a Editurii Nemira, dedicată scriitorilor români contemporani. Este editor, redactor, promotor al autorilor și avocat al literaturii române. Citește sute de manuscrise, construiește relații cu scriitorii și vrea să-i reunească într-o comunitate. Nu e ușor, dar spune că are una dintre cele mai frumoase meserii, deși nu s-a gândit niciodată că va avea rolul ăsta. A studiat Literatură Universală și Comparată la Facultatea de Litere a Universității din București și Antropologie la SNSPA și a colaborat cu mai multe publicații de-a lungul timpului, printre care Suplimentul de cultură, Revista Arte și Meserii, DLITE, Dilema veche și Observator cultural.
Eli își explică lumea prin scris, dar insistă că scrisul nu poate exista fără citit. Mi-a povestit despre obiceiurile ei de cititor, despre piața de carte din România, despre alegerile pe care le face și motivația din spatele lor. Play! ▶️
Găsești Zest în app-ul preferat. Dacă ți-a plăcut, abonează-te ✅ și dă-l mai departe 🎈
Note interviu:
- Un cititor pasionat nu ajunge niciodată să spună „citesc suficient”.
- Fără pasiunea lecturii, nu aș fi ajuns să activez în domeniul editorial și nu aș fi făcut mai nimic din ce am făcut până acum.
- Am program de citit. Cititul e o plăcere enormă, e ceea ce-mi face ziua să fie mai bună.
- Îmi place să notez pe cărți, mi se pare că e un dialog cu cărțile mele.
- Scrisul a fost o nevoie. M-a ajutat să traduc lumea înconjurătoare. Tot ce mi se întâmplă, îmi explic prin scris. Nu mă gândeam vreodată că aș putea să public ceva. Erau distanțe enorme între ce citeam și ce scriam. Dar știu sigur că întotdeauna a fost întâi cititul și apoi scrisul.
- Proporția trebuie să fie de zece ori citit și o dată scris. Nu poți să scrii bine fără să ai foarte multe lecturi în spate. Nu cred să fie vreun scriitor mare care să nu fi fost și un mare cititor.
- Cum să ai pretenția să te citească alții fără ca tu să citești sau fără să știi să scrii? Trebuie să vezi ce au făcut alții înaintea ta. În orice domeniu, trebuie să te pregătești. De ce nu te-ai pregăti pentru scris citind?
- Scrisul presupune un dialog cu publicul. Nu e suficient să fii scriitor doar pentru tine.
- A scrie este o meserie. La noi, din păcate, scriitorii sunt nevoiți să aibă două, trei slujbe în paralel și să scrie în weekenduri și concedii.
- Poveștile pot să vindece, să aline, să ne învețe lucruri. Fără povești, am fi nu numai săraci, dar și dezorientați. Fiecare stă într-o casă construită din povești.
- Discuțiile cu scriitorii mi-au dat perspective asupra scrisului și m-au ajutat în meseria de editor. Pot să recunosc cine e dincolo de scriitură.
- Scrisul este solitar și este important să găsești oameni cu care să vorbești despre ceea ce faci. Am vrut ca în cadrul colecției n’autor, să se creeze și o comunitate de scriitori.
- Nu te învață nimeni să fii editor. Meseria de editor se învață făcând, eșuând, luându-o de la capăt și, bineînțeles, citind. Este una dintre cele mai frumoase meserii pe care le-aș fi putut avea, deși nu m-am gândit niciodată la mine în ipostaza asta.
- Toate zilele mele au de-a face cu a citi sute de manuscrise, a cerne dintre ele, a vorbi cu autorii și a lucra pe texte – pentru că eu și redactez cărțile. Redactarea și cât de mult de implici în relația cu autorii și în promovarea lor țin de alegere, de ce fel de editor vrei să fii.
- Mi-ar plăcea și sper să ne iasă să fim mai solidari cu autorii români, cu literatura pe care o scriu, dar și noi oamenii din edituri între noi.
- Procentele pe care editurile le dau scriitorilor sunt la fel peste tot în lume. Diferența o fac cititorii.
- Liberalizarea pieței după Revoluție și lipsa de solidaritare au dus la destrămarea rețelei de distribuție. Azi, cei care vând cartea iau între 30% și 60%. Ce rămâne se duce la drepturi de autor, la echipa din spate, la corectori, la designerul de copertă, la tipografie etc. Prețurile cărților par mari, dar când te gândești ce înseamnă acei 30 de lei și îi desparți în bucățele, nu mai pare atât de mult.
- În alte țări, există un întreg sistem care susține autorul și-i permite să aibă un trai decent din scris, prin burse, evenimente culturale etc.
- Când citesc un manuscris, știu că trebuie publicat când uit de lentila de editor și mă transform în cititor.
Au fost menționate:
Kristen Roupenian, Știi bine ce vrei
Elena Ferrante, Viața mincinoasă a adulților
Stendhal, Roșu și negru
Daniel Defoe, Robinson Crusoe
Allen Carr, În sfârșit nefumător
Interviu Viorel Ilișoi
Muzică episod: Anno Domini Beats, Like That; Cymatix, Asteroid