Anca Zaharia scrie și citește de mică, a studiat Litere, a lucrat în presă, publicitate, la librărie și ca traducător, a publicat mai multe volume de proză și poezie și nu se teme să se reinventeze, când simte că o meserie nu i se mai potrivește. Anul acesta a publicat „Eu n-am trăit războiul” la Casa de pariuri literare, o carte care a luat naștere în pandemie, ca manual propriu de utilizare.
Mi-a povestit despre procesul prin care trece după ce publică o carte, depășirea fricilor și ieșirea din cochilie, provocările diferitelor meserii de scris și facultatea pe care ar recomanda-o oricui. Play! ▶️
Susține-ne:
- îți place Zest și vrei să continuăm să îl facem 🎙
- ai acces la conținut exclusiv, resurse cool și live chat ☕️
- respecți munca celorlalți 🤘
O cafea la schimb pentru Zest + conținut util: patreon.com/zestpodcast
Note interviu:
- După fiecare carte, am impresia că nu o să mai scriu, că mi-am epuizat cuvintele. Nu mi-am propus niciodată să scriu și să bifez un număr de pagini sau de cărți.
- „Eu n-am trăit războiul” a început să se contureze odată cu pandemia. A pornit de la statul în casă și anxietățile deja existente. M-am gândit mai mult la perioada copilăriei și am găsit niște paralele cu ce trăiam atunci.
- Fiecare carte a fost rezultatul unui proces prin care am înțeles mai multe despre mine sau despre apropiați.
- M-am apucat de citit și de scris pentru că, acum aproape 30 de ani, într-un sat din Moldova, nu prea aveai ce să faci. Cărțile au fost o modalitate de evadare. Cititul e ceva fără de care nu pot trăi.
- La Fain de România, încercăm să vedem și partea bună a celorlalți, în antiteză cu știrile de tip șoc și groază, menite doar să genereze trafic.
- În urmă cu câțiva ani, aș fi spus că scrisul bun trebuie să mă facă să simt ceva. Acum simt că am nevoie de informație mai degrabă.
- De la „Jurnal de librar” încoace, mi-am dat seama că merg mai bine cărțile oamenilor care își asumă că au scris ceva, că a presupus un efort și că efortul trebuie răsplătit.
- Am descoperit că a fi introvert nu e neapărat atât de boem și bun cum credeam. Uitându-mă în jur, scriind despre cărți și citind literatură contemporană mai ales, am realizat că e inevitabil, logic și natural să îl vezi mai des pe cel care vorbește despre sine.
- Am purtat cu plăcere toate „pălăriile” de scris. M-am implicat și am acceptat toate aspectele cu gândul că rezultatele vin după efort. Când am simțit că nu mi se mai potrivește, am mers mai departe.
- Aș recomanda Facultatea de Litere oricui. M-a ajutat să știu ce vreau să fac, dar și ce nu vreau și nu pot să fac. Facultatea de Litere reușește să-ți dea niște direcții pe care poate nu le-ai luat în calcul până atunci.
- Cu toate fricile și panicile mele, mă felicit că încă reușesc să mă întreb „acum ce facem?” și să-mi dau voie să mă arunc un pic mai departe decât studiile pe care le-am făcut sau decât mi-ar zice cineva că pot.
Găsești Zest în app-ul preferat. Dacă ți-a plăcut, abonează-te ✅ și dă-l mai departe 🎈