Ce am învățat din Mafia despre comunicare

Mafia e un joc de societate pentru care ai nevoie doar de câteva cărți de joc și multă perspicacitate. Pe scurt, în fiecare joc sunt doi mafioți, un doctor, un polițist, un povestitor și cetățeni nevinovați. Ideea jocului e simplă: cetățenii trebuie să prindă mafioții. Jocul are mai multe runde, iar mafioții sunt eliminați prin vot. Dacă cetățenii reușesc să scape de mafioți înainte ca aceștia să omoare tot orașul, cetățenii câștigă. Dacă nu, câștigă mafioții.

Cum descoperă cetățenii mafioții? Prin discuții bazate, uneori, pe nimic. Jucătorii trebuie să se uite unii la alții și să facă presupuneri. Apar acuze, negocieri, alianțe, rivalități și, uneori, tăceri.

Îmi place mult Mafia pentru că mi se pare un bun exercițiu de psihologie și comunicare. E o poveste care se naște din nimic și în care fiecare își asumă un rol. Iar câștigul depinde de cât de convingător reușești să fii. După multe (multe) runde de joc, aș zice că:

1. Oamenii nu au nevoie de date pentru a trage concluzii. Creierele noastre sunt atât de obișnuite să construiască povești, încât vor crea ceva din nimic. Și-a mișcat mâna și s-a uitat la mine strâmb, e clar, e mafiot! Pare ridicol, dar pus în context și în fața nevoii de a avea o părere, tragem concluzii pripite și de multe ori greșite.
2. Cea mai bună strategie e tăcerea. Se spune că în negocieri cine vorbește primul pierde. Un prieten spune același lucru despre Mafia. Atunci când ești acuzat (pe drept sau nedrept), cea mai bună tactică e să taci. Cu cât te aperi mai vehement, cu atât pari mai suspect. Nu știu care e mecanismul din spatele acestui fenomen. Poate simplul fapt că, vorbind, atragi atenția asupra ta. Dacă ești acuzat și taci (greu de făcut, știu), vezi cum suspiciunea se topește de pe fața celuilalt.
3. Următoarea cea mai bună strategie e distragerea atenției. Metoda asta e folosită frecvent de mass media și clasa politică. Facem circ într-o parte ca să treacă neobservate anumite chestii (legi, decizii, demisii etc.). Pe asta am învățat-o când o prietenă aflată în focurile acuzelor că e mafiot a inventat o scenă dramatică care a distras total atenția de la ce se discuta și i-a adus și victoria, în final.
4. Pune întrebări. Când nu taci, pune întrebări. Ca mafiot, e greu să suspectezi pe cineva, pentru că tu știi deja cine sunt vinovații. Așa că îi poți întreba pe ceilalți: tu pe cine suspectezi? De ce? Îți dă o idee de poziția fiecăruia și de ce mutări poți face tu în continuare.
5. Oamenii se atașează foarte repede de părerile lor. O părere care nu era acolo acum două minute și care nu are o bază reală, poate deveni, rapid, o credință de neclintit.

6. Crezi că-ți cunoști prietenii? Am văzut oameni care se știu de decenii care nu se pot citi unul pe celălalt. Cupluri care stau nas în nas de ani de zile care s-au privit ochi în ochi și s-au mințit convingător. Dacă ai în față un om care vrea să joace un rol, ai șanse 50-50% să-l dibuiești. Oamenii care cred cu tărie în ceea ce spun pot păcăli și un poligraf.

7. Nu dă bine să fii de acord cu toată lumea. Pentru că nimeni nu e de acord cu toată lumea. Deci, ce ai de ascuns?

8. Nu te baza pe adevăr. Nu presupune că oamenii vor vedea evidența adevărului pe fața ta. Și nu te simți frustrat când ceilalți nu văd ceea ce pentru tine e clar. Cântărește contextul și construiește-ți argumente (și tăceri) pentru a-ți convinge audiența.
9. Oamenii nu vor să fie păcăliți. Preferă să facă o greșeală, decât să pice de fraieri.
10. Oamenii tind să fie de acord cu cei pe care-i plac. E unul dintre principiile de persuasiune ale lui Cialdini și e o metodă bună de-a câștiga la Mafia. Nu trebuie să te dai bine cu toată lumea, dar e util să-ți alegi 1-2 aliați cu care să comunici de la început, să le ceri părerea, să le zâmbești frumos, să le iei apărarea dacă e cazul.
11. Cu cât ești mai relaxat, cu atât mai convingător. Mafioții pierd de multe ori pentru că sunt crispați și se dau de gol. Așa și noi, la interviuri, întâlniri, când vorbim în public sau în orice situație de comunicare în care ne simțim studiați.

Cam astea ar fi concluziile mele nepripite. Sunt curioasă să aud păreri și de la alți jucători.

Iar dacă nu ai jucat niciodată, iată mai jos regulile Mafia – varianta Dristor :).

• Adună cel puțin 6 jucători.
• Roluri: doi mafioți, un polițist, un doctor, un povestitor.
• Rolurile se dau la întâmplare, trăgând cărți de joc (As – mafiot, Popă – polițist, Damă – doctor, Valet – povestitor, cărți mai mici – cetățeni). Rolurile sunt secrete. Nu ai voie să spui ce rol ai sau să arăți cartea înainte de finalul jocului, nici măcar dacă ești eliminat.
• Povestitorul e singurul care are ochii deschiși tot jocul. El are rol de mediator.
• Fiecare rundă de joc are o noapte și o zi. Noaptea au loc crimele, ziua se discută și se votează.
• Jocul începe noaptea. Povestitorul spune “A venit noaptea. Toată lumea închide ochii.” După ce toți jucătorii au închis ochii, povestitorul le cere pe rând celor cu roluri să deschidă ochii. Atenție: povestitorul trebuie să fie foarte atent la ce face fiecare rol.
• Primii deschid ochii mafioții și, cu ocazia asta, află unul de celălalt. “Mafioții deschid ochii. Mafioții decid pe cine să ucidă.” Pe muțește, doar din gesturi, mafioții indică povestitorului un jucător sacrificat. “Mafioții închid ochii.”
• Al doilea deschide ochii polițistul, la cererea povestitorului. Polițistul indică pe cineva din joc, iar povestitorul îi spune, din gesturi, dacă acela este sau nu mafiot.
• Al treilea deschide ochii doctorul. Doctorul poate salva pe cineva (inclusiv pe el însuși). Doctorul indică persoana sau arată spre el însuși. Dacă persoana indicată de doctor coincide cu persoana indicată de mafioți, acel jucător a scăpat de eliminare.
• Povestitorul spune: “Vine dimineața. Toată lumea deschide ochii, mai puțin X.” Dacă X a fost salvat, spune doar că toată lumea deschide ochii, dar nu dă detalii de cine a fost salvat, de cine ș.a.m.d.
• Povestitorul și jucătorii eliminați nu au voie să participe la discuțiile dintre jucători sau să dea vreun indiciu.
• Începe prima rundă de discuții. Jucătorii trebuie să găsească un suspect comun pe care să-l voteze. Pot exista mai mulți suspecți și mai multe runde de vot, până se atinge o majoritate. Povestitorul trebuie să aibă grijă ca discuțiile să nu fie interminabile și să modereze numirea de suspecți și votul.
• Runda de discuții poate să țină mai mult sau mai puțin, în funcție de momentul jocului sau de preferințele grupului.
• Când jucătorii s-au pus de acord (prin majoritate) să elimine un jucător pe care îl consideră mafiot, acel jucător este elimiant, se încheie runda și vine iar noaptea.
• Noaptea lucrurile se desfășoară ca în prima rundă. Dacă în joc a rămas un singur mafiot, acesta va indica singur un cetățean.
• Atenție! Chiar dacă un mafiot a fost eliminat, povestitorul trebuie să vorbească la plural, pentru a nu da indicii jucătorilor. De asemenea, dacă este eliminat polițistul sau doctorul, povestitorul va continua să le ceară să deschidă ochii noaptea și să lase un anumit timp să treacă, tot pentru a nu da indicii jucătorilor despre rolurile aflate încă în joc.
• Mafioții pot indica spre oricine, mai puțin spre ei înșiși.
• Au loc cel puțin două runde de noapte/zi.
• Jocul se încheie când: au fost eliminați toți mafioții / numărul mafioților este egal cu cel al cetățenilor rămași în joc (situație în care, teoretic, cetățenii nu mai pot avea majoritatea voturilor). Dacă sunt eliminați mafioții, cetățenii câștigă. Dacă se ajunge la egalitate de număr, mafioții câștigă.
• Dacă grupul de jucători e mare (10+), puteți juca și cu trei mafioți, pentru a face situația mai echitabilă.

Există și variante de joc mai complicate, cu mai multe roluri, dar și variațiuni de tipul Resistance sau Werewolf.

Dacă nu era clar deja, recomand :).