Poveștile Anei Barton au muzicalitate. Discutând cu ea, am aflat și de ce. Cărțile ei sunt coruri unde toată lumea trebuie să-și facă treaba. Iar ea are grijă de coriști – să nu bea rece, să fie fericiți și să cânte armonios. Cât am vorbit, ne-au cântat și nouă pe fundal Radiohead, Oasis și Bucureștiul. Am aflat cum își construiește Ana poveștile, ce a vrut să transmită prin Nemuritorii de rând, cum o vizitează ideile și cum le seduce ea pe ele. E posibil să se fi strecurat printre rânduri și o pisică neagră.
Au fost menționate:
Sarah Blasko – Bury this
Dan Coman, Aceste lucruri care nu se vor schimba niciodată
Paul Gabor, Rapel
Alina Pavelescu, Sindromul Stavroghin
Gabor Maté, Pe tărâmul fantomelor înfometate. Prizonier în lumea dependenței
Floarea Țuțuianu, Corp de literă
Mihail Tamba
Note interviu:
4:50 Trebuie să stai cu tine fără frică. Oamenii par că se tem să rămână cu ei. Vor mereu să fie conectați la lumea virtuală, o lume care dă satisfacții trecătoare. Parcă asta îi face pe oameni să nu se mai traducă în realitare.
8:00 Despre Nemuritorii de rând.
9:00 Noi credem că putem să înregimentăm iubirea și asta ar fi amuzant, dacă nu ar fi dramatic sau chiar tragic pentru unii oameni. Iubirea vine unde vine, nu decide un terț unde.
12:30 Despre construcția personajelor.
13:14 E un fel de relație partenerială între mine și personaje. Încerc să mă pun în pielea lor. Personajele mele au liber arbitru și uneori mă suprind cu ce vor să facă. Scriem împreună.
15:30 Am sentimentul că sunt un regizor, un păpușar. Eu văd poveștile cu ochii minții.
17:00 Cititul și scrisul ne țin cu noi. Nu ne dau voie să fugim de noi, chestia asta pe care o practicăm compulsiv.
19:30 Scrisul e o oglindă și o amprentă. Cred că ar fi util oricui să scrie de mână. Nu spun să publice cărți. Dar să scrii pur și simplu pentru tine.
22:30 Scrisul presupune și disciplină. Contează foarte mult să ai exercițiul scrisului.
25:00 Eu văd cărțile mele ca pe niște coruri și trebuie ca toată lumea să își facă treaba. Dacă nu-și face toată lumea treaba, nu sună bine. Eu trebuie să am grijă de toți coriștii astfel încât să cânte și să se cânte fiecare, în așa fel încât să nu fie doar corect, ci să rezulte o armonie care să ajungă la spectatori și să miște ceva în ei.
31:20 Am trăit o lungă perioadă din viață cu o stimă de sine scăzută și aveam senzația că nu merit ce-mi spun oamenii. Mă simțeam stânjenită. Am muncit mult cu mine în ultimii ani și acum pot să mă bucur.
35:00 Scrisul este un fel în care eu exist cu mine și în care mă simt într-o armonie unică. Lumile se mișcă și mă iau și pe mine cu ele. Este uluitor. Este un fel de legătură cu un sine al tău care e prezent, dar pe care nu pui mâna. Acolo doar ești.
46:00 Faptul că oamenii nu citesc se vede în toată mișcarea acestei societăți. Școala ar trebui să aibă programe serioase care să-i apropie pe oameni de artă.
47:50 Cel mai rar în societatea asta auzi „nu știu”. Practic refuzi locul în care poți să crești. Cum crești dacă le știi pe toate?
Unde poți asculta Zest:
Spotify https://spoti.fi/2BjRRjr
iTunes https://apple.co/2Bg3zvn
Pocketcasts https://pca.st/7ss0
Stitcher http://bit.ly/2G5z4MH
Overcast http://bit.ly/2G4nLEx
PlayerFM http://bit.ly/2WE6gjl
Orice player folosești, nu uita să Subscribe ✅