Mihnea Blidariu: Mi se pare șocant să zici „dacă prinde, eu scriu” (Zest #37)

Luna Amară


Mihnea Blidariu interpretează vocal, trompetă și chitară la Luna Amară de 20 de ani. Este și textier, alături de colegul de formație Nick Făgădar. Mihnea și Luna Amară și-au asumat un mesaj dur, de critică socială. S-au implicat în diferite cauze de-a lungul timpului și nu au fost mereu o prezență comodă pe scenă. Mihnea a avut același ton și în volumele de poezie și proză pe care le-a publicat: No Future, mânia.Ro și Playlist (pentru sfârșitul lumii).

La o cafea, cu coloana sonoră a unei terase care abia se dezmorțea, Mihnea mi-a povestit despre muzică și scris.

  • Mama a publicat poezie, aveam casa plină de cărți și m-am apucat de scris destul de devreme.
  • Am făcut școala de muzică, din clasa I până în clasa a XII-a, am avut trupă în liceu și, când am decis să merg la Cluj la facultate, o bună parte din decizie a ținut de faptul că am vrut să găsesc oameni să fac muzică, să fac rock.
  • Când eram în Bacău, am avut o etapă în care mergeam în anticariate și alegeam cărți după sonoritatea numelui autorului. Paradoxal, scriam poezie, dar nu am citit niciodată multă poezie, ci mai mult literatură.
  • Cu Alina Frâncu, scriu acum o piesă de teatru care o să iasă un musical. E o distopie despre femei și bărbați. Lucrez și cu Ada Milea la mai multe piese de teatru.
  • Sunt un scriitor nocturn și asta e complicat, pentru că trebuie să mă trezesc în fiecare dimineață la 7.
  • Vin mai degrabă dinspre muzică spre literatură, nu invers. Niciodată nu m-am considerat parte din lumea literară. Și cărțile, și lansările le-am legat mereu de muzică.
  • Poezia a început să piardă mult teren în fața prozei, nuvelei, romanului, eseului. Poezia mea a avut un oarecare succes pentru că e mult ancorată în social-politic. Dar n-aș mai publica o carte de poezie. Un serviciu mai mare i-am face poeziei dacă am prezenta-o ca un alt mod de comunicare, dacă am integra-o în limbajul cotidian. De exemplu, mai scriu pe Facebook un gând oarecare sub formă de poezie.
  • Întotdeauna m-a frapat la lumea literară că oameni tineri au atitudini bătrânești. Nu se schimbă nimic, avem același tip de dialog cultural.
  • Multe texte pe care le-am scris pentru Luna Amară se pot citi ca poezie.
  • Vreau să găsesc ceva pozitiv la social media și nu-mi iese. În mod paradoxal, în loc să creeze mai mult dialog, creează mai multă limbă de lemn și bule. Conectarea e tot mai săracă.
  • Versurile vin la final, întâi facem muzica la Luna Amară. Ritmul te obligă la o cadență anume și e o provocare să spui ce vrei să spui, să fie și profund și să faci asta fiind constrâns de un anumit ritm. Trebuie să ții cont de tot felul de lucruri, cum ar fi că o să cânți ce scrii acolo.
  • Mesajul pornește din muzică, din compoziție. Ceea ce compunem ne dă tema și mesajul. Cineva s-ar gândi că dacă ajungi că compui o piesă mai agresivă ritmic, o să-ți iasă un mesaj mai agresiv, dar nu e neapărat așa. Avem piese care nu sunt agresive muzical, dar care au mesaje sarcastice, ironice.
  • În procesul de creație, sunt doi artiști în mine care își paseasă o minge, care e ego-ul meu.
  • Scriu mult despre lucrurile negative din jurul meu. Ne-am asumat asta și ca formație și mi-am asumat și eu ca scriitor și poet.
  • M-am așteptat ca venirea pe lumea a Sofiei să mă facă mai indulgent, dar nu s-a întâmplat asta deloc. Poate chiar această nouă responsabilitate m-a făcut să mă implic mai activ în diferite cauze sociale.
  • Și pentru scris, și pentru muzică, o condiție esențială a fost mirarea. Când o să încetez să mă mir, o să moară ceva în mine.
  • Sunt piese pe care le-am scris acum 20 de ani și care încă sunt valabile. Nu s-a schimbat nimic.
  • Vreau să provoc oamenii să fie creativi. Avem nevoie de mult mai mulți artiști.
  • Trăim într-o societate care nu respectă rolul scriitorului, muzicianului. Nu apreciază deloc nici critica, nici frumusețea pe care încercăm să o aducem.
  • Am încercat să fac niște lucruri, dar, după 20 de ani, nu-mi găsesc locul.
  • Societatea nu are respect pentru modul în care ne desfășurăm activitatea. Dacă nu ai un job de la 9 la 5, ești un pierde-vară. Pentru societatea largă, scrisul, cântatul sunt un fel de hobby-uri.
  • Societatea nu e dispusă să plătească pentru provocări. Un sfert din târgurile de carte sunt ocupate cu motivaționale, astrale, horoscoape, carte religioasă, lucruri foarte de-a gata, care nu au deloc legătură cu literatura. Lumea fuge de sine și, din mers, consumă lucruri facile.
  • Mulți scriitori mari, talentați, au adoptat o viziune capitalistă și mercantilă asupra artei. Nu am o problemă cu partea financiară, dar dorința de a vinde și a avea succes devine principală. Mi se pare șocant ca un scriitor să vină să zică: „dacă prinde, eu scriu”.
  • Dacă nu creezi o provocare, cum ai un dialog cu cititorul? De ce să vinzi obișnuință?
  • Întotdeauna mi-am dorit să pot să creez o reacție fundamentală, de masă. Sunt momente în care mă aștept ca, după o piesă anume la un concert, să mergem să dărâmăm guvernul.
  • Nu-mi place să merg cu foile în mână să recit în fața unui public. Trebuie să simt că se adună niște energii, că cineva se enervează, că cineva ridică o sprânceană.
  • Lipsește coeziunea socială, inclusiv în lumea artiștilor, și e ceva ce ține de societățile capitaliste. Nu suntem deloc atenți unii la alții.

Unde poți asculta Zest:

Spotify https://spoti.fi/2BjRRjr
iTunes https://apple.co/2Bg3zvn
YouTube http://bit.ly/33nKWTj 
Pocketcasts https://pca.st/7ss0

CastBox http://bit.ly/2UZRjdc
Stitcher http://bit.ly/2G5z4MH
Overcast http://bit.ly/2G4nLEx
PlayerFM http://bit.ly/2WE6gjl

Orice player folosești, nu uita să Subscribe ✅ și să dai mai departe, dacă ți-a plăcut 🎈

Ți-a plăcut? Trimite cuiva interesat:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *