Alex Tocilescu: Umorul vine dintr-o detașare naturală față de lucruri (Zest #61)

podcast Alex Tocilescu


Alex Tocilescu este scriitor, iubitor de pisici portocalii și, ocazional, muzician. A debutat cu volumul de povestiri Eu et al. (Polirom, 2005), a lucrat ca jurnalist la România Liberă și apoi a devenit copywriter, job pe care îl are și azi. A mai publicat câteva volume de proză de-a lungul anilor și a scris o piesă de teatru pe care v-o recomand: Bun de export.

Ne-am întâlnit la FILIT, festivalul internațional de literatură și traducere care a avut loc în octombrie la Iași. L-am întrebat ce este un scriitor și de unde vine umorul. Mi-a spus, printre altele, de ce nu crede că ar trebui să predea creative writing și care este atitudinea pe care o are față de scris și de tot, în general. Play! ▶️


Susține-ne:

  • îți place Zest și vrei să continuăm să îl facem 🎙
  • ai acces la conținut exclusiv, resurse cool și live chat ☕️
  • respecți munca celorlalți 🤘

O cafea la schimb pentru Zest + conținut util: patreon.com/zestpodcast


Note interviu:

  • Devii scriitori când publici ceva. E o falsă modestie la cei care spun că nu sunt scriitori, când știu foarte bine că sunt.
  • Motivația sciitorilor vine din surse diferite. Pe mine, de exemplu, FILIT mă motivează să scriu. Vreau să le dau motive să mă mai invite. Mă motivează și lucrurile pe care le am de zis și pe care nu aș ști să le scriu altfel.
  • Am o detașare naturală față de lucruri, iar asta îmi permite să văd partea comică. La un moment dat, mi-am cenzurat umorul din scris. M-am luat prea tare în serios, dar am realizat că asta e o greșeală.
  • Am ținut un curs de creative writing, dar nu cred că sunt un profesor foarte bun. Nu am o abordare științifică a literaturii. Am citit, am scris și aia e. Nu știu terminologia. Am încercat să încurajez oamenii și să găsesc ceva bun la fiecare.
  • Îmi place copywritingul. Născocești povești, chiar dacă ai niște restricții. Nu sunt multe joburi care îți permit să scrii. Ăsta este unul dintre ele. Ar mai fi jurnalismul, dar acolo e mai greu.
  • Când scriu literatură nu am sindromul impostorului, dar în publicitate îl am.
  • Lucrez la o carte pe care am început-o în 2018. Într-o vacanță, am scris cincizeci de pagini și-mi făcusem planuri că scriu patru sute până la finalul anului. De atunci, am mai scris opt pagini. E greu să vii acasă după job și să scrii. Prefer să fac alte lucruri, dar mi-am propus să scriu mai mult la anul. Simt nevoia să termin ce am început și cred că poate să iasă bine.

Acesta este al doilea dintr-o serie de șase interviuri înregistrate la FILIT. Vom vorbi și despre importanța anturajului pentru un scriitor, despre diferite moduri de a aborda scrierea unui roman, dar și despre vicii și sardine.

Găsești Zest în app-ul preferat. Dacă ți-a plăcut, abonează-te ✅ și dă-l mai departe 🎈

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *