Dan Coman: Cărțile apar din cărți (Zest #62)

Interviu Dan Coman


Dan Coman a debutat în 2003 cu volumul de poezie „Anul cârtiței galbene” (Timpul), pentru care a primit Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” pentru debut și Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România. A publicat de atunci mai multe volume de poezie și proză, printre care „Aceste lucruri care nu se vor schimba niciodată” (Polirom, 2019).

Ne-am intalnit la FILIT, festivalul internațional de literatură și traducere de la Iași, unde Dan Coman spune că vine și când nu este invitat. Prietenii lui sunt scriitori, și nu vede cum ar putea fi altfel, iar scrisul este o plăcere și o formă de a se echilibra. Play! ▶️


Susține-ne:

  • îți place Zest și vrei să continuăm să îl facem 🎙
  • ai acces la conținut exclusiv, resurse cool și live chat ☕️
  • respecți munca celorlalți 🤘

O cafea la schimb pentru Zest + conținut util: patreon.com/zestpodcast


Note interviu:

  • Temele care îi preocupă pe scriitori nu s-au schimbat, ci maniera de raportare la ele. În literatură sunt infinite nuanțe pentru fiecare temă și fiecare generație are un alt discurs poetic.
  • Cărțile apar din cărți. Se vede imediat cât de mult, atent și aplicat ai citit, cât ai asimilat și cât te interesează literatura celorlalți. E esențial pentru un tânăr să fie atent la ceilalți și să discute.
  • E foarte dificil pentru profesori să meargă dincolo de programă. În primul rând, li se pun multe bețe în roate. În al doilea rând, părinții au așteptarea ca elevii să învețe eficient pentru examene.
  • Ce pot face părinții pentru copii este să cumpere cărți pentru grupa lor de vârstă și să le aibă în casă, și chiar să le citească și ei. Nu e o idee bună să îi trimiți la citit ca pedeapsă, deși mai fac și eu asta uneori.
  • Eu funcționez cu disciplină când vine vorba de scris, dar am prieteni care funcționează pe cu totul alte coordonate. După ce am început să predau, mi-am dat seama că timpul e mai limitat decât credeam și am început să-mi organizez programul. A fost simplu până au apărut copiii. Nu am mai putut sta noaptea, așa că am început să mă trezesc mai devreme dimineața. E un exercițiu foarte bun, chiar dacă nu scriu mult sau nu folosesc ce scriu atunci.
  • Întotdeauna am o structură și un plan clar de atac, inclusiv când scriu poezie. De acolo începe munca.
  • Am o plăcere extraordinară de a scrie. Îmi plac gestul, ideea și procesul. E o plăcere simplă, ca atunci când îmi încep dimineața cu o cafea. Apoi, scrisul e o formă de a mă echilibra.
  • Anturajul e esențial pentru un scriitor. Cu oamenii cu care sunt prieten am în comun literatura. Ar fi ciudat ca tu să scrii poezie, iar prietenii tăi să fie interesați de cu totul alte lucruri.
  • În România, în extrem de puține cazuri avem redactori de carte la edituri, deși avem uriașă nevoie de ei. Un redactor trebuie să știe carte, să iubească literatura și să aibă cu cine să lucreze.

Acesta este al treilea dintr-o serie de șase interviuri înregistrate la FILIT. Vom vorbi și despre diferite moduri de a aborda scrierea unui roman, dar și despre vicii și sardine.

Găsești Zest în app-ul preferat. Dacă ți-a plăcut, abonează-te ✅ și dă-l mai departe 🎈

Susține-o pe Sabina Varga

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *