Viorel Ilișoi a debutat în presă aproape întâmplător, în primele zile de după Revoluție, la un ziar din Botoșani. Au urmat mai multe colaborări, printre care cea cu revista Timpul din Iași, înainte să se mute la București și să lucreze în redacțiile Național, Cotidianul și Jurnalul Național, până în 2014. Azi are propria platformă care îi găzduiește textele și propria editură, unde a publicat mai multe volume. Cel mai recent, Strălucitor, unde a adunat doar câteva dintre multele povești savuroase din anii în petrecuți pe teren, documentând reportajele care l-au consacrat.
Mi-a povestit cum e să trăiești din scris, evitând editurile și lanțurile de librării, ce impact are scrisul în viața oamenilor, de ce nu există cărți bune și cărți proaste și care e cel mai frumos lucru pe care-l poți face. Play! 🔆
Note interviu:
- Presa este o afacere, iar marfa este informația. Dar la noi presa a fost făcută cu alte scopuri.
- Presa a pierdut cel mai important bun al ei, credibilitatea.
- Cea mai bună soluție este să fii finanțat de cititori.
- Scrisul este o marfă. Vând informație, vând cărți și din asta trăiesc.
- Să faci o carte înseamnă să faci ceva din nimic. Vine din mintea autorului, din munca lui, din lacrimi, pentru că uneori plângi la propriu. Producerea cărților e ceva ce nu seamănă cu nimic.
- În România, scriitorul este spoliat. Editurile îi plătesc foarte prost pe autori. Muncești la o carte ani de zile și primești câteva sute de lei. Eu trăiesc din scris și nu-mi permit să mă duc la o editură să-mi dea 5% din vânzări, așa că mi-am făcut propria editură.
- Editura Gri nu publică decât cărțile mele și foarte rar ale prietenilor. Nu vreau să se transforme într-o afacere, pentru că nu mă mai pot ocupa cu scrisul cărților.
- Scriu încet. Cât scriu eu un articol, alții scriu zece. Viteza nu este un criteriu pentru calitate. Probabil că dacă aș fi scris mai mult, aș fi dus-o mai bine.
- Nu m-am rupt doar de lumea birocratică, ci și de scena literară din România. Recunosc că mă bucură cronicile, cum ar fi cea a lui Octavian Soviany, dar nu fac eforturi în sensul ăsta.
- Scrisul e uriaș. Dacă scoți scrisul din zidăria lumii, se prăbușește totul.
- Scrisul schimbă vieți la propriu și am multe povești de la cititori. Cineva care a citit reportajul despre obezi mi-a spus că trăiește datorită lui.
- Îmi plac autorii care au forță în stil și în ceea ce povestesc. Să ai o poveste bună și să o spui frumos.
- Scriitorul nu trebuie să stea într-un turn de fildeș. El trebuie să fie conștiința vremurilor și a oamenilor. De asta ai harul ăsta.
- Mă frământă dacă fac bine ce fac. Trebuie să scriu textul ăsta? E suficient faptul că se cere pus pe hârtie? Nu vom ști decât peste zeci de ani.
Găsești Zest în app-ul preferat. Dacă ți-a plăcut, abonează-te ✅ și dă-l mai departe 🎈