Ioana Nicolaie spune că a știut dintotdeauna că va scrie și a avut norocul să nu i se pună piedici în copilărie. S-a născut în Sângeorz-Băi, într-o familie numeroasă, iar cărțile ei Pelinul negru (Humanitas, 2017), Cartea Reghinei (Humanitas, 2019) și Tot înainte (Humanitas, 2021) redau într-o anumită măsură acel univers. Scrie și literatură pentru copii, este profesoară și se implică în promovarea scrisului și cititului în rândul tinerilor. Am vorbit despre toate acestea, dar am început cu locul în care ne aflam: festivalul internațional de literatură și traducere de la Iași, FILIT, care a avut loc în perioada 20-24 octombrie 2021.
Susține-ne:
- îți place Zest și vrei să continuăm să îl facem 🎙
- ai acces la conținut exclusiv, resurse cool și live chat ☕️
- respecți munca celorlalți 🤘
O cafea la schimb pentru Zest + conținut util: patreon.com/zestpodcast
Note interviu:
- Am simțit perioada pandemiei ca pe o absență îndelungată. Am fost într-un fel de tunel cu ferestre desenate din loc în loc, evenimentele pe care le-am acceptat pe Zoom, dar aceste ferestre au rămas închise.
- În mod tradițional, FILIT adună public numeros. Există și acum public și entuziasm, dar și un fel de strângere de inimă. Toată libertatea interioară pe care o aveam este acum alcătuită doar din puncte de libertate.
- Mesajul FILIT este că toți avem nevoie de literatură. Literatura există și, fără ea, lumea merge mai săracă și fără rost înainte.
- Dacă ne imaginăm că educația noastră este ca o cadă plină de noroi, din loc în loc apar mici lacrimi strălucitoare, cum sunt inițiativele ca ALECART. Ele nu pot schimba murdăria, e nevoie de o plasă mare de filtrare care nu poate veni decât instituțional.
- Sunt membru fondator al Fundației Melior care face proiecte prin care aduce cărți în bibliotecile școlare. Cumpăr doar cărți noi, relevante, cu grafică frumoasă. De multe ori, copiii nu au acces la aceste cărți.
- Nu poți să ai cititori fără să îi crești. Ei nu se cresc de la 18 sau 20 de ani, ci de la zero ani. Dar nu te poți baza doar pe părinți, ci trebuie să clădim și la grădiniță și școală.
- Cei mai mulți copii din România nu au cărți în casele lor, dar au tablete, televizoare și console. Asta este o dramă.
- Părinții mă întreabă des cum să aleagă cărți pentru copii. Există multe cărți cu ilustrații superbe, dar cu un text slab. Sfatul meu este să meargă pe site-ul editurilor unde există colecții pentru copii, cum ar fi Cartier, Arthur sau Humanitas, și să aleagă de acolo.
- Am fost norocoasă. Știu că puțini sunt conștienți de ceea ce au mai concentrat în sufletul și mintea lor. Am început să scriu din copilăria mică, ăsta era drumul meu.
- Când am debutat, eram vaccinată literar. Am crescut în cenacluri literare. Am făcut parte din Cenaclul Litere, care a funcționat la Universitatea din București între 1993 și 1999. Într-un cenaclu, este multă cruzime, și oamenii tineri nu au milă. Din duritatea asta, fiecare câștigă și îți construiești mai bine platoșele de apărare.
Acesta este primul dintr-o serie de șase interviuri înregistrate la FILIT. Vom vorbi și despre importanța anturajului pentru un scriitor, despre diferite moduri de a aborda scrierea unui roman, dar și despre falsă modestie, vicii și sardine.
Găsești Zest în app-ul preferat. Dacă ți-a plăcut, abonează-te ✅ și dă-l mai departe 🎈