Svetlana Cârstean: Mă simt acasă în poezie (Zest #63)

Svetlana Cârstean


Svetlana Cârstean este scriitoare și jurnalistă. Volumul său de debut individual, „Floarea de menghină”, publicat în 2008, a primit numeroase premii și a apărut și în Suedia în 2013, în traducerea poetei Athena Farrokhzad, cu care a și colaborat ulterior la o carte comună, „Trado” (2016). În 2015, a lansat „Gravitație”, iar în 2021, după amânări și îndoieli cauzate de pandemie, a publicat volumul „Sînt alta”.

Pe Svetlana Cârstean am întâlnit-o la FILIT, Festivalul Internațional de Literatură și Traducere de la Iași. Ea tocmai ajunsese, eu mă pregăteam de plecare. Mi-a povestit despre procesul scrierii și publicării unei cărți, despre parcursul parțial de neînțeles prin care a devenit poetă, dar și despre cum s-a simțit ca femeie în lumea literară. Play! ▶️


Susține-ne:

  • îți place Zest și vrei să continuăm să îl facem 🎙
  • ai acces la conținut exclusiv, resurse cool și live chat ☕️
  • respecți munca celorlalți 🤘

O cafea la schimb pentru Zest + conținut util: patreon.com/zestpodcast


Note interviu:

  • Pandemia m-a prins când îmi luasem inima în dinți să trec la faza finală a cărții „Sînt alta”. Scriam din 2016 și tot ce captam din jurul meu se subordona scrierii ei. Știam ce vreau să fac, care sunt temele mari, dar și că vine momentul în care lucrurile se complică. Îmi era frică de propria mea exigență. La începutul lui 2020, mi-am zis că e de ajuns cât am scris și, în martie, începusem organizarea materialului.
  • Mi-am pus problema valabilității lucrurilor pe care le scrisesem în carte. Simțeam că se vor petrece schimbări mari și că anumite lucruri pe care le înțelesesem puteau să devină invalide.
  • Am publicat „Sînt alta” la începutul lui 2021 și mi s-a părut că e o carte care închide tot ce a fost înainte. Cei de la editură m-au convins că această carte deschide ceea ce urmează. A fost un moment în care m-am confruntat cu propriile mele setări mentale și a fost eliberator.
  • Am scris poemul meu de debut, „Floarea de menghină”, în 1993. El a apărut în antologia „Tablou de familie”, iar apoi am luat o pauză. Tot ce am scris de-a lungul anilor următori s-a adunat într-o carte pe care am terminat-o în 2003. Publicarea ei a fost aprobată în 2007 și a apărut în 2008.
  • Mă uimește graba cu care uneori oamenii tineri vor să publice. Nu e în regulă nici să amâni, dar nici să te grăbești, ci să iei un pic de distanță de cartea pe care ai terminat-o.
  • În copilărie, eram încurajată să citesc, aveam o bibliotecă mare pentru o căsuță mică de bloc comunist, dar nu eram atât de încurajată să scriu.
  • Întotdeauna m-am gândit că îmi doresc să fiu scriitoare, dar nu m-am gândit niciodată că o să fiu poetă. E ceva ce-mi scapă în devenirea asta.
  • Mă simt acasă în poezie și e un drum pe care avansez, deși nu știu ce va urma.

La finalul interviului, am atins și tema femeii în literatură, plecând de la dezabaterea „Procentul convenabil” din cadrul FILIT 2021:

Acesta este al patrulea dintr-o serie de șase interviuri înregistrate la FILIT. Continuăm să vorbim despre diferite moduri de a aborda scrierea unui roman, dar și despre vicii și sardine.

Găsești Zest în app-ul preferat. Dacă ți-a plăcut, abonează-te ✅ și dă-l mai departe 🎈

Susține-o pe Sabina Varga

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *